P5. Sectorul ierarhilor

Ierarh și ierarhie au multiple semnificații. Dar când spui “Cei Trei Ierarhi”, e vorba de trei persoane anume, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Sunt pomeniți împreună pentru că au caracteristici comune. Toți trei au fost mari teologi, filozofi și oratori. Toți trei s-au remarcat prin slăbiciune trupească și sănătate plăpândă. Adică erau niște intelectuali adevărați, care stăteau doar cu nasul în cărți și evitau exercițiile fizice. Toți trei au trăit în secolul IV, perioadă în care încetase prigoana creștinilor. În timpul lor, dușmanii erau alții. Toți trei au luptat și au izbândit în fața ereziilor, cea mai importantă fiind cea a arienilor. Un drăcușor mă îndeamnă să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă arianismul s-ar fi impus ca religie oficială. Era destul de posibil, împăratul Valens a căzut la un moment dat în erezia lui Arie. Probabil cei trei ar fi dispărut din calendar și în locul lor am fi avut, cu roșu intens, pe Arie cel Mare. Brrr! Dragi ierarhi de astăzi, vă rog să-mi iertați erezia de moment!
La câteva sute de ani după moartea lor, cei trei ierarhi aveau fiecare câte o grupare de fani. Fani în accepțiunea cea mai rea, adică fanatici. Grupările se certau între ele, pentru a stabili care din cei trei este cel mai mare. Un mitropolit înțelept din vremea aceea, pentru a liniști spiritele, a anunțat că cei trei i-au apărut în vis și i-au spus “Noi suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea.” Ca urmare, mitropolitul a propus și impus pomenirea celor trei ierarhi laolaltă, pe data de 30 ianuarie. Totuși, fanii nu s-au lăsat, i-au introdus și separat în calendar. Câștigător a fost Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie, cu roșu. Grigorie Telogul și Ioan Gură de Aur apar și ei pe undeva prin calendar, cu negru.

Merită amintit că, pentru cinstirea lor, domnitorul Vasile Lupu a înălțat în Iași o biserică superbă, cu sculpturi și podoabe minunate, placată cu aur pe exterior la vremea aceea. De remarcat cât de imparțial a fost domnitorul, ar fi putut numi biserica nu Trei Ierarhi, ci Sfântul Vasile cel Mare, pentru a-și imortaliza numele.

Îl adaug în același sector pe Sfantul Ierarh Nicolae din Mira, cu argumentele că a trăit cam în aceeași perioadă, la începutul secolului IV și a făcut dovadă de inteligență, educație aleasă, blândețe și noblețe sufletească. În plus față de ceilalți, Nicolae a făcut minuni încă din timpul vieții, a vindecat bolnavi și a înviat un mort. Blândețea lui Nicolae a ieșit în evidență la Sinodul ecumenic de la Niceea când, enervat de încăpățânarea cu care Arie își susținea ereziile, i-a dat acestuia o palmă. Dacă ar fi avut un caracter agresiv, l-ar fi făcut knockout. Moș Nicolae, sărbătorit în 6 decembrie, este moștenitorul unor tradiții păgâne, la fel ca Moș Crăciun. Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, mai exact al copiilor buni. Cei răi primesc nuiele în loc de cadouri. Biserica Ortodoxă îl consideră cel mai cunoscut și iubit sfânt. Iată motivele pentru care l-am botezat Nicolae pe singurul meu fiu. La nevoie, aștept niscaiva minuni din partea lui.

Ierarhi au fost mult mai mulți, aici îi amintim doar pe cei mai importanți. Unul din ei a fost Alexandru. Nu, nu este vorba de Alexandru Machedon, ci de Sfantul Ierarh Alexandru, Patriarhul Constantinopolului în timpul împăratului Constantin cel Mare. A participat ca diacon la Sinodul ecumenic de la Niceea din anul 325, luptând împotriva ereziei lui Arie. Vom vedea mai târziu care era rolul unui diacon în vremea aceea. Sandu și Sanda sunt sărbătoriți în 30 august și data este importantă pentru că în această zi, citez „se spune că nu este bine să-ți vorbești de rău aproapele, ca să nu o ții într-o sfadă până la finalul anului.” Niciodată nu am înțeles îndemnurile morale de tipul acesta – în ziua X sau în perioada Y trebuie să dăm dovadă de bunătate sufletească, toleranță, empatie, să nu păcătuim cu vorba sau cu fapta. Cumva, se înțelege că în restul timpului e liber la păcate, răutăți, înjurături...