Michael – șopârla norocoasă

Episodul 1

Într-o zi liniștită pe Insula Bucuriei, Michael (Mihăiță), o șopârlă mică și verde mergea fără griji, liniștit, pe nisipul învechit. Acolo doar el și prietenii săi, crabii roșii, petreceau aproape toată ziua lungă.
- Unde mergi așa grăbit, Mihăiță? Un crab îl întrebă. 
- Merg spre sticla aceea verde, o vezi? Este nouă, ieri nu am vazut-o.
- Care dintre ele? Spuse crabul uitându-se la cele 12 sticle verzi, unele mai mici și altele mai mari. Nu văd nici măcar una diferită. Iar faci glume Mihăiță?
- Nu-i o glumă, te asigur. Am o memorie foarte bună! Eu mă duc spre ea. 
- Stai, nu te duce! E dincolo de linia trasă de Gallo Papagallo. E periculos!
- Nu e departe, ce se poate întâmpla? Sunt destul de curajos. Mă voi descurca și singur!
- Eu nu te pot salva în caz de pericol! Spuse crabul speriat, mergând în lateral cu pași rapizi, și așa șopârla rămase singură. 
A mers fără frică înainte, până a dat de linia periculoasă. A pășit încet peste ea, crezând că poate e o capcană pusă, dar totul a fost bine.
La câțiva pași după, o lumină strălucitoare ce venea din nisip l-a orbit. Și n-a fost atent că în fața sa era o groapă, și a căzut în ea, și nisipul după el. A rămas blocat în nisip, ce ghinion!  
O seară întreagă a stat nemișcat acolo. Nu îi era frică de nimic, ce putea să se întâmple? A stat și s-a uitat la cerul înstelat, încercând să descopere care sunt stelele și planetele. Dimineața a venit și ea, și Soarele a venit din nou cu lumină și căldură.
Un pescăruș zbura prin apropiere și l-a văzut. Mihăiță l-a văzut și el, abia atunci i s-a făcut frică, când pescărușul venea direct spre el. Șopârla își imagina cum ar fi să nu mai fie șopârlă, ci o broască țestoasă, să se poată ascunde în carapacea sa. Dar el era doar o șopârlă blocată în nisip. Pescărușul a venit cu viteză și mai mare spre el, l-a prins cu ghiarele și l-a tras afară din nisip dintr-o mișcare. 
Mihăiță încă avea ochii închiși când pescărușul l-a întrebat.
- Ești bine? Te-am văzut neajutorat.
- ... . Nu spuse nimic.
- Mă auzi? Sau nu poți vorbi? Întrebă din nou pescărușul.
- Te aud! Dar nu mă mănânci?  
- Nu te mănânc, încă mai am pește de ieri. Și nu sunt carnivor. Nu mănânc șopârle.
- Nu mă păcălești?
- Nu! Îți promit! 
Și așa Mihăiță fuse salvat de pescăruș, și au rămas prieteni și noaptea următoare, Stella pescărușa îi povesti și îl învăță despre planete și despre stele, unde este Luna și unde este nordul. O lecție de neuitat, și o prietenie ce tocmai s-a legat între cei doi.