.... Mama o priveşte aproximativ amuzată; optează pentru aducerea la realitate în stil figurativ:
– Sonia, iar ţi s-au înecat corăbiile?! La ce te gândeşti?! De ce te frămânţi? Sunt aici! Şi schiţează gestul de a o prinde de mână. Suspendat în eter, gestul urmează o traiectorie numai de el cunoscută. Iar Mama! Mama habar nu are cu ce fiică vizionară a dăruit-o Cerul!
– Mamaaaa, nu era vorba de emoţie, rosteşti cuvinte mult prea mari! Oamenii reacţionează adesea în virtutea unor instincte elementare, chiar a unor reflexe condiţionate, a purei obişnuinţe... [Or fi nişte câini, niscaiva... pisici?!]
Heeeiii...! Cine o învăţase pe Sonia să vorbească / să simtă astfel?! Poate vreun personaj dintr-o carte?! [Se ştie doar că era o aeriană şi jumătate...] Poate banala intuiţie, banalul instinct de autopărare?! Femeia din ea?! Aşa de mult crescuse?! Şi Mama chiar nu băgase de seamă?!
– Părea un băiat distins şi... cred că... te-a cam... plăcut! Am văzut cum te privea – insistase Mama. [Şi ce femeie – bătrânătânără / frumoasăurâtă / naivăînţeleaptă / etceteraetcetera – nu s-ar simţi flatată să audă astfel de lucruri, când „la mijloc” este un june-prim aşa de râvnit, de negăsit pe toate drumurile! Care va să zică, zeii polemizaseră, proferaseră, se căiseră, închiseseră pe rând câte un ochi, abandonaseră silabe mediane, finale, chiar şi iniţiale... În sfârşit, răbufniseră! Deliberaseră! Zarurile fiind aruncate, te-ai nimerit şi tu, măSonie, printre privilegiaţi... îîîî... privilegiate. Aşadar, nu rata ocazia! Cine ştie când se va mai ivi?!]
– Da, şi mie mi-a plăcut! Culoarea părului! Într-adevăr, o nuanţă care atrage atenţia! Chiar din prima... – i-a retezat ea Mamei orice tentativă de poveste languroasă.

*
Holul este întunecat. Aerul stă să explodeze. Atâtea emoţii, gânduri de-a valma, visuri neţărmurite, spaime cosmice şi firava Speranţă, eliberată de câte o mereu reînnoită [de nu o fi aceeaşi?!] cutie a Pandorei! Toate acestea grămădite într-un tub, un fel de cilindru RMN care nu te-ntreabă de eşti ori ba claustrofob. Şi intri. Că n-ai încotro.

... s-a simţit şi nu s-a simţit bine în pielea ei în acea zi... la proba orală la gramatică...