meandre 55- la nuntă

Mihai a ajuns acasă, a mâncat și s-a culcat, cu toate că era devreme. Mariana a venit și s-a culcat în sufragerie. Somnul zbuciumat l-a făcut ca dimineață să găsească așternuturile pe jos. Se simțea ca după o beție cruntă. Mihaela plecase deja. Dușul și bărbieritul l-au revigorat. Faptul că a început să fredoneze când se bărbierea era un semn clar că se apropia de parametrii maximi. Ajuns în Piața Amzei, Mihai a dat o tură de piață. Florăresele care tronau ca niște regine în spatele multitudinii de buchete l-au îndemnat prin prezență să fredoneze în barbă: „Mama mea e florăreasă... „
Copiii începuseră să vină la școală. Mihai, aparent neatent, pășea spre intrarea în liceu.
-Domnule Mihai, auzi el vocea Minei care s-a insinuat în întregul lui câmp vizual, ridicându-se pe vârfuri ca și când ar fi așteptat un sărut.
-Da, Mina!
Degetele fine ale fetei s-au strecurat între degetele lui. Mihai a îndepărtat-o discret dar ferm întrebând-o:
-Pară aveai un iubit, nu?
Mi-ai rămas dator. Ești profesorul meu și am nevoie de meditații...
-Domnișoară, ai ideie cum poate fi catalogată duplicitatea într-o relație?
Nu-mi pasă. Mama mi-a spus că ești bun. Cu puștanii ăștia nu înțelegi mare lucru.
Mihai a lăsat-o pe scări și a intrat în birou.
-Neața. Șefu!
-Te pup, Lari!
-Te-ai văzut cu fâța?
-Da, ne-am văzut pe scări.
Mihai s-a cufundat în lectura unei cărți mascată în sertar, Larisa și-a împăturit ziarul astfel încât putea să citească ziarul fără să-l deschidă larg.
Din parcarea ambasadei Mihai, s-a auzit strigat de un glas cristalin:
Domnule Mihăilescuuu!
Mihai a scos capul pe fereastră și nu și-a putut stăpâni un zâmbet larg.
-Micuța, vino înăuntru!
Pe ușa biroului a intrat o fată suplă, înaltă, cu ten alb încadrat de un păr negru, ondulat, de sub fruntea căreia doi ochi mari și albaștri izvorau lumină.Bustul frumos conturat lăsa să se întrevadă două sfârcuri ferme.
Fata l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe obraz.
Mihai le-a făcut cunoștință Larisei și fetei, explicând că era o fostă colegă de la Prundu.
-Ia spune copilaÈ™, cu ce nevoie pe la mine?
-În primul rând vreau să te invit la nunta mea, spuse ia scoțând din geantă o invitație înzozonată cu auriu.
-Casă de piatră! Să faci copii mulți și sănătoși.
-Aș avea ceva să te întreb, dar între patru ochi.
Larisa, fată simțită, a vrut să iasă.
-Lari, stai cuminte, fac eu câțiva pași cu domnișoara.
Mihai a ieșit din birou cu Micuța alături.
-Ia spune, ce poveste.
- „ Prostul“ e de la noi din sat È™i nu am cum să scap decât cu o nuntă la È›ară.
-Și ce? Faci nuntă la țară.
-Problema nasoală e că i-am spus că sunt fată mare și nu i-am dat-o până acum iar soacra mea o să vrea să-mi joace cămașa, știi tu, cum e la țară.
Mihai a-nceput să râdă cu poftă.
-Nu râde că nu-i de râs. N-am niciun chef să mă plimbe ăștia pe grapă prin tot satul. Mă fac dracului de băcănie, mai ales că soacra mea se tot laudă că va avea o noră fată mare.
-Micuțo, este o mare problemă dar se poate rezolva dar va trebui să mă asculți și să faci tot ce-ți spun, dar, tot.
-Păi când veneam noaptea la tine nu făceam tot ce-mi spuneai?
Mihai a zâmbit din nou amintindu-și cum seara, așteptând-o pe Micuța , ridica colțul păturii de la geam lăsând să se vadă lumina aprinsă. Plimbându-se cu bicicleta pe șosea, Micuța se tot fâțâia prin fața „blocului cadrelor „ până când șoseaua era liberă ca apoi, călare pe bicicletă să intre rapid pe holul blocului și să izbească cu roata în ușa întredeschisă.
Plăcute nopți! Micuța a fost o fată care a știut ce vrea. De fiecare dată când a avut o relație a avut-o departe de ochii iscoditori ai satului.
-Micuțo, va trebui să rabzi dar s-ar putea să iasă.
-Sunt numai urechi!
-Tatăl tău are piatră acră cu care se freacă pe față după ras?
-Toți bărbații au!
-Îi furi ălui bătrân piatra și dizolvi mare parte din ea într-o cană cu apă caldă, ca să fie cât mai concentrată.
-Și ce fac cu ea?
-Stai puțin! Ai răbdare!
Tai un pui , ceva după bătătură, dar să nu te vadă cineva când păstrezi ceva sânge când curge din gâtul păsării. Amesteci sângele jumate-jumate cu apă și îl pui într-o sticluță ascunsă în W.C. Iei o ață mai solidă, ca să nu se rupă ușor, de-aia cu care năvedește mă-ta mare la război, legi de ea un burețel pe care-i îmbibi cu sângele ăla. Înainte de a te duce în cameră cu mirele, cere-te la WC, și faci o spălătură cu piatra aia acră. Vezi că ustură de-ți sar ochii dar te strânge și-ți face „păsărica mică-mică, cât piciorul de furnică „. După asta bagi burețelul în interior și lași capătul de ață afară. Când e momentul, după fițele de rigoare, mai strângi și tu nițel, că...slavă Domnului știi cum să o faci și pac, îl primești. Sângele din burețel se va scurge pe cearșeaf și câd mirele ia cămașa să o du că soacrei tu scoate buretele, distruge urmele și gata, ți-ai câștigat ascendentul pentru o viață întreagă.
-Mă, tu ești nebun. Crezi că ține?
-Dacă ai știi tu câți bărbați se laudă cu fecioarele cu care s-au culcat ai înțepeni. Niște lăudăroși care habar nu au.
Parcă te văd peste niște ani, cu mâinile în șold: „să fii tu cu mă-ta al dracu? M-ați luat ca pe-o floare de fată și vă bateți joc de mine?„
-Mihai, așa fac, dar promite-mi că vii la nuntă. Măcar dacă te văd am mai mult curaj.
Micuța a plecat. La intrarea în birou Larisa mustăcea.
-Acum ce mai este?
- Șefu, stau și mă minunez pe cât de urât ești numai muieri mișto în viața ta. Care-i secretul? Spune să-i învăț și pe băieții mei!
-Lari, păi dacă am fost nasol de mic a trebuit să compensez cumva. Le spuneam și le scriam poezii, le vorbeam despre filozofi ai lumii, despre sexul în India Antică, bancuri, le mai și cântam...ce mai, le făceam capul mare. Dar nu uita că eram un timid.
-Tu timid?
-Păi să-È›i zic! Era una Mioara. Ea era într-a noua, eu era într-a zecea. Era mică dar avea palmares bogat. Eram la învăluire È™i ea, profitând de naivitatea mea, m-a rugat să o las să ia de la mine din bibliotecă câteva cărÈ›i. A venit, am servit-o cu un coniac , È™i-a luat cărÈ›ile È™i a doua zi, în curtea liceului m-a făcut de băcănie la alte fete: „fată, auzi fată! Eu mă duc la el, apare coniacul È™i mi-am spus că gata, o punem. El nimic. Dacă am văzut că nu se-ntâmplă nimic am lăsat pămpălăul baltă, am luat cărÈ›ile È™i am plecat. Păi ce, aÈ™tepta să i-o trag eu?“
Larisa, cu gura până la urechi:
-Te-a făcut! Te-a băgat în cacao până la gât.
-Păi da, dar o dată vede nașul puța finei! După câteva zile, ca să ducă umilința până la capăt, așa ca să audă și celelalte muieruști m-a întrebat:
„-Mihai, pot să vin după ore să-ți aduc cărțile și să mai iau măcar două?
-Da, sigur!“
-Tata era plecat la ședință la asociația columbofilă așa că eram singur acasă. Mioara a intrat în casă iar eu am încuiat ușa și ostentativ i-am înmânat cheia. „Cred că e cazul să te dezbraci „. Ea, oarecum speriată a protestat spunând , ca o amenințare, că va țipa. „Vecinii mei sau obișnuit„ „Am să sar pe geam.„
-Eu am continuat pe un ton sfătos: „am crezut că ești fată deșteaptă! Vrei să fii și bătută și regulată când poți să fii fată la locul tău și să-ți faci și plăcerea ?„
Ea s-a dezbrăcat și s-a băgat în pat. Eu i-a spus că ar fi frumos să mă roage să i-o trag. Umilințaa era maximă și orgoliul meu satisfăcut. Nu arăta rău dar nu am vrut să mă privez de scena ce avea să se petreacă a doua zi.
A doua zi, la intrarea la ore, M-am apropiat de grupul fâșnețelor și i-am spus Mioarei:
-Te-ai dezbrăcat la mine acasă, te-ai băgat în patul meu dar nu m-i rugat așa că, dacă mai vrei cărți te șatept!
-Șefu, ești odios!
Mihai a invitato pe Mariana la nuntă la Prundu dar ea l-a refuzat în aceeași manieră brutală:
-Du-te tu la împuțuții tăi de țărani. Nu am ce căuta eu în mizeria aia!
A doua zi, la ora 9,300 Mihai urca în RATA care avea să-l ducă la nunta Micuței