˗˗ Costeleeee, unde dracu te-ai băgat, măăăă?
˗˗ Ce-ai, fă, de strigi ca nebuna? Uite-mă aci. Ai dat în orbu' găinilor?
˗˗ Vezi, mă, că a venit aia mică a lu' tuÈ™a Ioana.
˗˗ Unde-i, fă, că aci pă hol nu-i?
˗˗ Vezi, mă, prostule, că-i la ușă. Dă dracu' perdeaua din ochi È™i-o vezi...
˗˗ Făăă, Leano, dacă mă mai faci prost, io te bat de te caci pă tine, È›iganca dracului care eÈ™ti tu cu mă-ta È™i cu tac-tu...
˗˗ Da' tu ce dreacu oi fi? Vreun pui de rumân? Bagă, mă, fata în casă!
O mână dă deopartea perdeaua din ușă. Apare Costel. Mă privește mirat apoi mă întreabă:
˗˗ Eleno, stai de mult la ușă?
˗˗ Nu.
˗˗ Și de ce nu intri tu direct în casă, dacă tot vii pă la noi?
˗˗ Mamaia a zis să nu intru.
˗˗ Și adică di ce, fă, Eleno, să nu intri tu la noi direct în casă? Hă?
˗˗ Că nu e frumos să intru fără să mă cheme cineva.
˗˗ A-ha! Fă, Leano, da' tu ce dreacu faci, fă, acolo? Nu vii încoace să stai cu asta mică?
˗˗Ho, mă, că viu acuma!
Ceaunul cu mâncarea de fasole era în casă. Era un ceaun imens, mai mare decât mine. Mai era mâncare pe fundul lui și o lingură mare ședea deasupra. Ziua era prea cald să-l lase în bătătură. Fasolea s-ar fi stricat, așa că, după ce era gata mâncarea, aduceau ceaunul în casă, în prima cameră. Ei spuneau că e hol, dar parcă nu semăna cu nimic. Pe jos nu aveau preșuri. Nici masă nu aveau. Două scaune verzi, murdare și ele, stăteau lângă perete. Muștele intrau și ieșeau din ceaun. Erau mai puține ca afară. Mamaia nu mă lăsa să vin la Lenuța, dar eu veneam mereu pe furiș. Știa că-mi place fasolea lor și atunci când mă prindea că ies din curtea lor mă certa.
˗˗ Ce faci?
˗˗ Bine, zic.
Priveam spre mâncare.
˗˗ Ia, fă, Eleno È™i mănâncă. Ai vinit la fasole, hă?
˗˗ Da. Da' să nu mă zici la mamaia.
˗˗ Nu te zic. Ia È™i mănâncă.
Și am mâncat. Era puțin prinsă și afumată. Mâncam cu o poftă pe care nu am să o uit niciodată.
˗˗ Vrei È™i mămăligă rece?
˗˗ Vreau.
˗˗ Ia d-aci.
A rupt dintr-o mămăligă cu mâinile.
˗˗ Ia È™i întinde dacă vrei. Mănâncă, fă, că e bună. Costeleeeee, unde eÈ™ti măăăă, dar-ar dracii în tine?
˗˗ Pă prispă, fă, nebuno.
˗˗ Bă, mai avem vreun pepine?
˗˗ De unde, fă, pepini?
˗˗ Era, mă, aseară unu' afară pă prispă. L-ai mâncat cu tăticu, mă?
˗˗ Făăăă, io aseară am fost acasă? Loaza pământului È™i proasta satului!
˗˗ Taci, mă, că te aude asta mică....
˗˗ Fă, Leano, vezi că vine tuÈ™a Ioana după ea.
˗˗ Mă, eÈ™ti prost?
˗˗ Uită-te, fă, la poartă!
˗˗ Aoileu, Eleno, te prinde la ceaun. Ridică-te, fă, È™i fă-te că nu mănânci.
˗˗ LenuÈ›o, Costeleeee, Elenăăăă! Unde sunteÈ›i, mă?
Am ieșit repede din casă în fața ei.
˗˗ Da, mamaie, aici sunt.
˗˗ Ce-i la gura ta? Ia treci încoa' mai aproape, ia, ia să văz io ce ai la...
˗˗ Săru'mâna, tușă Ioano! Ce faci, bre?
˗˗ Iar a mâncat la voi? Păi nu È›i-am zis io, Lenuță, să nu-i mai daÈ›i fasole, că are ce mânca È™i acasă. Nu aÈ™a am vorbit io cu voi?
˗˗ Da, bre, tușă Ioană È™i io ce să fac la fată, dacă-i place È™i vine? Să o dau afară?
Mamaia m-a luat de mână și m-a tras după ea. Tot șușotea în barbă, să o aud doar eu, mergând grăbită cu mine spre casă:
˗˗ Nu È›i-am zis io, Elenă, că nu ai ce căuta la ăștia? Ai dracului de È›igani jăgoÈ™i È™i beÈ›ivi, Doamne iartă-mă, că în loc să meargă la muncă, ia, numai stau în bătătură cât îi ziulica de mare. Stau È™i beau. Și tu? Să nu te mai prind pă la ei, că-È›i rup picioarele. Ai auzit, Elenă? Hir-ar ai dracului, să hie!
˗˗ Mamaie, da' mie îmi place la ei....
˗˗ Zici că te-a făcut mă-ta în È™atră. Nu È™tiu cu cine oi semăna aÈ™a, că tac-tu era un om educat. Mă-ta e o fudulă.
˗˗ Ce e aia fudulă?
˗˗ Ce, nu am văzut io cum se găteÈ™te când merge duminica la biserică? E-he, am văzut io!
˗˗ Are o rochie neagră, mamaie. Și un batic negru. Atât. Adică are mai multe baticuri negre. Pot să mă gătesc È™i eu ca mama?
˗˗ Doamne fereÈ™te, Eleno, mamaie! Mă-ta e vădană, de-aia trebuie să poarte negru. Săracu' Ionel, a murit de tânăr, dar dacă aÈ™a a vrut MăicuÈ›a Domnului, ce să-i faci? A luat la ea un om bun È™i a lăsat pă pământ răutățile.
˗˗ Și ce face MăicuÈ›a Domnului cu tata în cer?
˗˗ Nu È™tiu mamaie, nu È™tiu.
˗˗ Atunci de unde È™tii matale că e tata la MăicuÈ›a Domnului?
˗˗ Că aÈ™a se zice, na!
˗˗ Mamaie, da' de ce porÈ›i batic pe căldura asta?
˗˗ Adu niÈ™te paie să pun peste baliga asta. Vai de capu' mieu, că se strica prispa È™i nu are cine să mi-o facă! AÈ™a să poartă, mămăiță, batic, că suntem babe.
˗˗ Da' mama nu e babă.
˗˗ Nu e babă, dar e vădană.
˗˗ Dar nici mama lui Viorica nu e babă È™i nici vădană È™i are batic. De ce?
˗˗ AÈ™a e civilizat la È›ară. Și la biserică nu ai voie să mergi în capu' gol că nu eÈ™ti curvă.
˗˗ Mamaie, eu sunt curvă?
˗˗Ptiu, Doamne, Maica-Domnului, cum spui mamaie aÈ™a? E păcat, să nu mai spui, mămăiță.
˗˗ Dacă nu am batic È™i merg cu mama la biserică, matale ai spus, că numai curvele intră aÈ™a.
Am început să țopăi fericită și să cânt prin curte: sunt curvă, sunt curvă, la, la, la, tra-la, laaaa, suuuunt cuuuuurvăăă!
˗˗Șttt, taci din gură, Elenă, taci mamaie din gură că e păcat ce zici tu acolo. Gura mea slobodă, de ce nu-mi văz io de ale mele?

Soarele ardea și simțeam cum pielea se strânge la gură. Am luat un măr de pe jos și am început să-l mănânc, ocolind viermele. Era zemos și dulce. Mărul. O priveam pe mamaia cum frământă balega cu paiele. După ce se făcea o pastă mai groasă, acoperea găurile din prispă.
˗˗ Pot să pun degetul?
˗˗ Unde să-l pui?
˗˗ Acolo unde pui balega.
˗˗ Nu, că rămâne gaură. Șu, È™u d-aci, boală dă găină, È™u, È™u!
˗˗ Mamaie, tataia e tot la Maica Domnului?
˗˗ O hi. Nu È™tiu pe unde l-or plimba sfinÈ›ii.
˗˗ De ce ai călcăiele crăpate? Mă frige părul, mamaie.
Umbla toată ziua desculță prin bătătură. Își lua șoșonii doar atunci când pleca în sat cu treabă ori la biserică, duminica.
˗˗ De la praf, de la vreme, că sunt bătrână, mamaie È™i multe drumuri au umblat picioarele astea. Mergi È™i vezi ce are câinele ăla, de latră aÈ™a È™i aruncă-i o coajă de mămăligă.
Făcuse răni pe la gât din cauza lanțului. Se zbătea toată ziua.
˗˗ Vrei mămăligă?
Mă privea fericit și sărea în sus de bucurie făcând praf în jurul lui cu lanțul. Îmi era frică să îl mângâi. Poate că m-ar fi mușcat de supărare că el niciodată nu a fost liber. Nu am stat mult. I-am dat mămăliga și am plecat.
˗˗ Mamaie, merg în drum.
˗˗ Mergi. Elenă, nu te culci de amiază?
˗˗ Nu.
˗˗ Nu e nimeni, mămăiță, pă drum în căldura asta.
˗˗ Nu e, dar io merg.
˗˗ Mergi, mergi.
În praful din fața porții mi-am desenat un șotron. Degetele se lipeau așa că le-am tăvălit pe pământ, pe sub praf. Era rece. Voiam să cânt dar nu știam niciun cântec. Mi-am adus aminte de film și mă întrebam dacă știu să cânt ca Veronica. Veronica, Veronica, fată bună, Veronica, Veronicaaaa, Verooonica, fată bunăăă, Veronica...