Eufrosina Virgulici și Aglaia Cratimoiu, profesoare de limba și literatura română, stăteau la taifas în cancelaria Liceului "Alexei Stahanov" din Capitală. Amândouă aveau "fereastră" între orele 12 și 13. Ronțăiau câte un covrig, ca să-și amăgească foamea. Pentru a folosi timpul cât mai util, ele priveau din când în când, nemulțumite, tot ștergând lentilele ochelarilor, referatele elevilor înscriși la cercul literar "Nikolai Ostrovski". La un moment dat, una dintre ele a început să citească cu glas tare:
- "În poezia populară culeasă de poetul băcăuan Vasile Alecsandri"…
- Băcăuan?
- Elevul știe ceva. Vasile Alecsandri a fost născut pe 21 iulie 1821 la Bacău, când părinții lui s-au refugiat în munți din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti.
- În privința anului de naștere sunt controverse, legate de faptul că poetul a luat examenul de bacalaureat la Paris în 1835, deci la vârsta de 16 ani. După unii cercetători, el s-ar fi născut în anii 1819 sau chiar în 1818.
- În schimb, acești ultimi ani nu sunt favorabili poetului, deoarece s-a căsătorit în 1876 cu Paulina Lukasiewicz, născută în 1840. Una este să se spună că poetul s-a căsătorit la vârsta de 58 de ani cu o femeie de 26 de ani, altfel sună că "veselul Alecsandri" s-a îmbrăcat în costum de mire mai tânăr, când avea 55 de ani.
- Gata! Ordon: Vasile Alecsandri s-a născut în 1821!
- Să nu uităm că cei doi s-au cunoscut în 1855, când poetul era cu 21 de ani mai tânăr. Paulina, de origine poloneză, era angajată ca ospătăriță la un rateș din Târgul Frumos, unde s-au văzut pentru prima oară. Ea – minoră, dar frumoasă. El…
- Să trecem la elevul tău!
- "În poezia populară culeasă de poetul băcăuan Vasile Alecsandri, cu titlul «Movila lui Burcel», Șoiman Burcel a fost un chiabur, deoarece a primit de la regele Ștefan cel Mare un teren situat lângă Vaslui, pe o movilă, care, de atunci, se numește Movila lui Burcel".
- Stai și ascultă! "În balada populară “Miorița”, culeasă de Vasile Alecsandri, este vorba de Mihai Viteazul, care a fost omorât de un ungurean, fapt care a dus la întârzierea cu sute de de ani a formării țării noastre, Republica Populară Română".
- "Despre aceeași baladă am și eu o minune de eseu! "«Miorița» este o poezie a țărănimii muncitoare, în care un cioban încăpăținat nu a vrut să se înscrie în întovărășire, formă superioară de
producție de carne, brânză și lână. De ciudă, ceilalți ciobani au plănuit să-l omoare".
- Uite ce spune un elev de-al meu despre Toma Alimoș!
- Te ascult!
- "În balada populară «Toma Alimoș», culeasă de Gheorghe Dem Teodorescu"…
- Precizarea este bună, ca să nu se confunde cu aceea culeasă de Vasile Alecsandri.
- "În balada populară «Toma Alimoș», culeasă de Gheorghe Dem Teodorescu", este vorba de lupta de clasă dintre boieri și haiduci. Boierul Manea se întâlnește cu haiducul Toma Alimoș și are tupeul să îi ceară calul drept compensație pentru că i-a violat fetele și i-a furat bunuri din moșie. În acest sens, exemplific prin versurile: «Pe la mine ce-ai cătat? / Copile / Mi-ai înșelat, / Florile / Mi le-ai călcat, / Apele mi-ai tulburat, / Livezi / Verzi / Mi-ai încurcat, / Păduri / Mari / Mi-ai dărâmat./ Ia să-mi dai tu mie seamă, / Ia sa-mi dai pe murgul vamă!» Cum Toma Alimoș refuză să îi dea calul, atunci Manea scoate un paloș mic și, mișelește, îl rănește grav pe Toma Alimoș, după care fuge ca un laș. Totuși, reprezentantul clasei sociale a haiducilor nu se lasă, se urcă, așa rănit cum era, pe cal, îl ajunge din urmă pe boier și îl taie mortal. Astfel, lupta de clasă a luat sfârșit, ambele personaje dându-și sufletul în mijlocul naturii mereu primitoare".
- Hai să trecem la Ion Creangă! Am un exemplu deosebit. Ce zici?
- Te las pe tine, dar voi veni și eu cu o intepretare originală a unui text de același autor. Sper să nu fie același.
- "În povestirea «Moș Ion Roată și Unirea», Ion Creangă ne arată avantajele colectivizării țăranilor pentru că numai împreună ei pot ridica bolovanul".
- Ascultă! "În «Moș Nichifor Coțcarul», Ion Creangă ne dă un exemplu în care codrul este frate cu românul, fiind un refugiu foarte bun pentru călătorii, pe care noapte îi prinde acolo și trebuie să facă un popas. De asemenea, autorul critică depravarea societății burghezo-moșierești, în care un moșneag și o tânără ajung să întrețină relații rușinoase în timpul acelui popas nocturn".
- Ce păcat că tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit ieri ! I-ar fi plăcut să asculte un eseu pe această temă!
- Cine crezi că îl va urma? Să-ți văd capacitatea de previziune!
- După chelios, cred că vine un năsos.
- Te gândești la Ceaușescu?
- Ai ghicit. Are nasul mare și îl va avea și mai mare, urcat pe cele mai mari culmi ale închipuirii, n-o să i se ajungă la vârf nici cu prăjina de pe crestele falnicilor Carpați. Știi, piticii au nasul mare. Presimt un cult al personalității paranoic, care îl va depăși pe al cheliosului.
- L-am auzit vorbind la un miting organizat de 1 Mai. Eu simt repede ce are omul în cap, am experiență cu elevii; miros prostia, iar la el duhnește de la distanță.
- Prostul nu este prost destul, dacă nu este și fudul.
- Ce-ai spus mă face să mă gândesc la Marx, Engels, Lenin și Stalin, care în popor sunt descriși într-un mod desosebit de metaforic. Știi cum?
- Bineînțeles, tot românul este poet! Sintagma are rimă și este arhicunoscută: "Două bărbi, o țăcălie și o mustață căcănie".
- Mai bine să închidem discuția, ca să nu ajungem la canal, la muncă forțată.
- Ai dreptate! Nu ajungem, dacă tu nu mă torni.
- N-am de gând. Ce am spus noi acum ne duce pe amândouă în beciurile Securității. Este rândul meu să citesc, dar schimb scriitorul.
- Care?
- Citesc! "Personajul Mitrea Cocor, din nuvela «Mitrea Cocor» de Mihail Sadoveanu, este un țăran, care, după ce a fost închis în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de prizonieri de război, și-a dat seama cât de bine se trăiește acolo și, în consecință, s-a întors în țară".
- Să nu-l uităm pe Liviu Rebreanu!
- Cu siguranță este vorba de "Răscoala"!
- Ai intuit bine! "Þăranul Petre Petre, personajul principal din romanul «Răscoala» de Liviu Rebreanu, a încercat să o convingă pe tânăra boieroaică Nadina Iuga să se înscrie în Cooperativa Agricolă de Producție, dar ea l-a refuzat. Atunci, el s-a enervat și a violat-o imediat. După aceea, Petre Petre și-a îndeamnat consătenii să dea foc la conacul boieresc".
- Era să-l omit pe Ion Luca Caragiale!
- Trebuie să fie hazos!
- "În piesa de teatru «O scrisoare pierdută», Ion Luca Caragiale critică exploatatorii poporului. Astfel, Zaharia Trahanache, Brânzovenescu, Farfuridi, Nae Cațavencu și Agamiță Dandanache fac afaceri cu zahăr, brânză, farfurii, cațavenci. respectiv, dandanale. De aceea, poporul, reprezentat prin personajul nenominalizat - cetățeanul turmentat - nu știe cu cine să voteze".
- Ce spui de un clasic al realismului socialist?
- Nikolai Ostrovski?
- Cum de ai ghicit? "În romanul «Așa s-a călit oțelul» de Nikolai Ostrovski, eroul principal, Pavel Korceaghin, a fost, săracul, urmărit de multe ghinioane în dragoste și în lupta pentru instaurarea comunismului în Rusia țaristă, fiind rănit grav într-o bătălie cu albgardiștii. Spre sfârșitul vieții, flămând și bolnav, Pavel Korceaghin a scris o carte despre cum se călește oțelul".
- Ce zici de Ion Brad?
- Mă aștept la concluzii interesante.
- "Am avut de făcut analiza literară a poeziei «Petre Ciorbea zace-n lut» compusă de binecunoscutul poet Ion Brad, pe care o transcriu în
continuare: «Petre Ciorbea zace-n lut, / Nici cântat și nici lăut, / Jelui-l-aș, nu mă-ndur, / Pui de viperă, chiabur! / Pietrele de pe vâlcele / Peste piept să-i steie grele, / Câte-s ciori și câți vulturi, / Ciugulească-i ochii suri, / Apele ce vin în jos, / Fiarbă-i trupul fioros, / Ca să nu-i mai stea pe os! / Frați mai are el prin sat / - Neamul ăsta-i blestemat - / Ce rânjesc cu dinți gălbui / La viața săracului. / Dar să afle și să știe: / Petre Ciorbea nu învie! / Lutul de nu-l va primi / Fiarele i-o ospeți! / E ca duhul vântului / Furia poporului. / Braț de cremene și fier, / Toți dușmanii cad și pier!» Este o poezie a luptei de clasă, un blestem de moarte, în care se arată că și natura este împotriva chiaburului Petre Ciorbea. Astfel, lutul de pe mormântul acestui dușman al poporului se dă la o parte, ca printr-o minune, pentru a permite ciorilor și vulturilor să ciugulească ochii mortului".
- Să mă laud cu un eseu despre o poezie a lui Victor Tulbure?
- M-ai emoționat, dragă!
- "În cele opt versuri, și anume: «Multe stele ard pe cer / Seara când se-aciuă, / Dar se sting pe rând și pier / Toate pân-la ziuă! / Peste timp de slavă plin / Luminând departe, / Numai steaua de rubin / Arde fără moarte», din poezia «Steaua», marele poet Victor Tulbure ne arată că rubinul este cel mai bun combustibil, deoarece arde fără să se consume".
- Reziști la un eseu despre opera lui Dan Deșliu?
- Dan Deșliu este poetul meu preferat, mă ajută să mă înveselesc când am o dispoziție proastă.
- "Din versurile: «Hai noroc! Să trăiești, măi tovarășe Plan! / Iată-ne alături, proaspeți ca zorii, / Colea în culme și-n prag de victorii: / Tu, făclierul noului an, / Noi, vestitorii noii istorii, / Buciumând din sirenă, din tractor și ciocan! / Ai țâșnit din strădania noastră / Ca un cântec de luptă din lupte, / Ca o zare albastră-n fereastră, / Din pecețile beznei, rupte! / Te-am crescut cu sârg, cu sudoare, / Te-am purtat în brațe vânjoase / Prin haite de lupi ticăloase / Și te-am scos la limanul de soare.» din poezia «Cântec pentru tovarășul Plan» de Dan Deșliu, consider că, în principal, este vorba de depășirea planului la vânătoarea de lupi".
- M-am gândit la o altă temă.
- Un eseu mai inspirat?
- Al unei eleve eminente, de această dată! "Analizând versurile «Colo-n piața orășană, / Măi, ce mai bujor! / Ilenuța milițiană, / Fată din popor. / Cu boneta într-o parte, / Ia te uită cum / Rânduială bună-mparte / La mijloc de drum», din poezia «Ilenuța milițiană» de talentatul poet Eugen Frunză, rezultă o concluzie foarte importantă: fetele din popor, dacă ajung milițiene, nu mai fac trotuarul, ci stau la mijlocul drumului".
- Într-adevăr, originală analiză de text.
- Mai am un eseu al unei eleve, ai căror părinți sunt refugiați din Basarabia.
- Când s-au refugiat, în urma dictatului Moscovei din 28 iunie 1940, practic o declarație de război Uniunii Sovietice, sau ca urmare a intrării Armatei Roșii în țară, din august 1944?
- Nu știu acest amănunt.
- Știi ce a scris Mihai Eminescu despre Basarabia în ziarul "Timpul" din 3 martie 1878?
- Cred că am citit cândva!
- "A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominațiunii rusești".
- Ce frumos spus!
- Să aud eseul!
- "Am avut de analizat o poezie la alegere a lui Vasile Alecsandri. M-am oprit la una adresată lui Alexandr Pușkin: «Fiind mai negru ca țiganii, / Ce-ai tot cerșit la noi cu anii? / Tu, cel primit cu dor de sus, / Nici bogdaproste nu ne-ai spus. / Cu dar de pâine și de sare, / Cu vin din valea noastră mare / Te-am ospătat, dar tu în zori, / Râzând, te-ai scârnăvit în flori. / Apoi prin codri de milenii / Ai tot umblat, râzând alene, / Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc: / Tu n-ai fost cal arab, ci porc!»"…
- De unde știe eleva această poezie, doar nu este în niciun manual sau volum editat în Republica Populară România.
- De la părinții ei, cu siguranță, din cărți editate în perioada interbelică, când Basarabia făcea parte din România. N-am terminat de citit eseul elevei.
- Mi-am dat seama. Continuă!
- "Această poezie este o replică la o scrisoare în versuri a lui Alexandr Pușkin: «Среди неистовых цыганок / Я, как Орфей среди вакханок, / В кругу кокеток - молдованок. / Пожалуй, Бог среди болванок. / Зато меж грустных молдован / Не лань в овраге львинном. / Вернее, лев меж обезъян, / Я, конь арабский Альмадан / В смиренном таборе ослинном»".
- Bravo! Ai citit bine rusește.
- Doar am absolvit, ca și tine, Institutul "Maxim Gorki", situat nu departe de liceul nostru.
- Corect. Continuă ce ai început să citești. Pare deosebit de original.
- "O traducere aproximativă este următoarea: «Printre țigăncușe neastâmpărate / Eu, ca Orfeu printre bacante, / În cercul cochetelor - moldovencelor, / Probabil, ca un Dumnezeu printre toante. / Dar printre moldovenii triști / Nu sunt un cerb în viroaga cu lei / Mai degraba sunt un leu printre maimuțe / Eu, calul arab Alimadan / În tabăra smerită a măgarilor». Înainte de a trage concluziile, consider necesar să meționez unele aspecte. În primul rând, străbunicul pe linie maternă al lui Pușkin, Abram Petrovici Gannibal, a fost un negru născut, după unii cercetători, în Camerun, în localitatea Lagon, fiind adus de Petru cel Mare la curtea lui"...
- Din Camerun? Nu din Eritreea, unde oamenii au tenul mai puțin negru?
- Se pare că este mai probabilă prima țară de origine a acestui Gannibal, pe românește Hanibal.
- De ce?
- După cât de întunecat a fost tenul lui Alexandr Pușkin și cât de creț i-a fost părul, tocmai la a patra generație după Gannibal.
- Citește mai departe!
- "În al doilea rând, Pușkin a murit pe 10 februarie 1837, la două zile după ce a fost împușcat în stomac într-un duel avut cu baronul Georges-Charles de Heeckeren d'Anthès, soțul Ecaterinei, sora Nataliei, născută Goncearova"...
- Aaa… Natalia, soția lui Pușkin.
- Exact. Citesc! "Soția, Natalia, a fost iubirea numărul 113 a lui Pușkin. El a provocat 29 de dueluri, ultimul fiindu-i fatal. N-a reușit să omoare pe nimeni. A început să se dueleze cu pistolul încă de pe timpul când a fost elev la Liceeul Imperial din Þarskoe Selo, de lângă Sankt Petersburg. În Basarabia i s-a spus «conașul Pușcă». Acolo, el s-a duelat cu mulți boieri, a fost gata-gata să se dueleze cu Dimitrie Spiridon Inglezi, mare proprietar de terenuri. Pușkin s-a iubit pe ascuns cu Ludmila, o țigancă frumoasă cu ochii verzi, care fusese cumpărată de acest boier pentru a-i fi soție".
- Câte amănunte știe eleva ta! Cum o cheamă?
- Maria, ca pe Maica Domnului.
- Ce-a mai scris Maria?
- "Guvernatorul Ivan Nichitici Inzov, pe lângă care Pușkin a lucrat ca funcționar, a evitat duelul, închizându-l pe poet zece zile și trimițând cuplul boieresc un an în străinătate, pe cheltuiala statului. Având în vedere cele menționate mai sus, se pot trage mai multe concluzii"…
- Am devenit extrem de curioasă!
- "Vasile Alecsandri are dreptate în ce spune în toată poezia, chiar încă de la început, când se referă la tenul poetului. Așa este: țiganii, deoarece provin din India, nu sunt atât de arși de soare ca africanii din Camerun, mai apropiați de ecuator. În al doilea rând, vreau să atrag atenția asupra unui aspect, care a scăpat lui Vasile Alecsandri".
- Auzi, tu, îndrăzneală la elevă, să caute nod în papură unui clasic al literaturii române! Aceasta este noua generație, neagă valorile stabilite, o consecință a legii negării negației, a lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel și reluată de marxiști, prin care dezvoltarea apare printr-o serie neîntreruptă de contradicții.
- Pot să reiau cititul?
- Stai numai puțin! Maria nu este cumva zvăpăiata aceea, care a alergat pe scara școlii și ne-a trântit pe amândouă, de credeam că nu mă mai ridic de jos? Norocul nostru a fost că am căzut pe cataloage, altfel ne rupeam vreun picior sau niște coaste!
- Da, chiar ea! Nu ai cum să nu o remarci în tot ce face. Continuăm?
- Foarte de acord!
- "Prin cele 39 de dueluri, Pușkin, autorul poemului «Odă libertății», a încercat să lupte în mod concret contra moșierilor, a iobăgiei, a șerbiei sau cum s-o mai fi numind ea. Pușkin a fost un precursor al Marii Revoluții din Octombrie, care a început la Sankt Petersburg, tot acolo, unde marele poet a început să se dueleze cu scopul de a împușca bogătași".
- Ai terminat de citit?
- A fost obositor, am răgușit.
- Măcar am avut surpriza să constatăm că toate referatele au fost scrise pe linia partidului. Știi ce cred, dragă Frosi?
- Spune, dragă Aglăiță!
- Că elevii noștri, atât de îndoctrinați cu învățătura marxist-leninistă, vor pleca acasă, nu vor mai sta la ultima oră.
- De ce?
- De supărare, că a murit cel mai brav, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej.