Rătăcea din nou în aceiași bodeguță, in care uneori își mai evapora aburii de necaz ai vieții. Stătea liniștit și își savura cana de vin fiert. De această dată își răscolea gândurile și mai asculta din când în când poveștile tipice ale băutorilor din tavernă. Fiecare din ei vroia să pară mai inteligent decât celălalt. Având o tentă ușor rustică, interiorul părea destul de primitor. Muzica se auzea încet pe fundal, iar ciocnitul paharelor pline acompaniat de vocile oamenilor plutea în voie. Retras într-unul din colțurile tavernei ca de obicei, privea în gol parcă așteptând ceva să se întâmple. O lumânare groasă aflată pe o farfurioară în fața sa, anima măsuța de lemn. Oamenii slinoși și burtoși își făceau veacul serii până când cădeau sub mese iar apoi erau târâți afară din local când venea vremea închiderii. O seară banală de altfel, dar o dată intrat aici uitai de zăpada și frigul de afară. Așa i se părea, însă ceva parcă plutea în aer gata oricând să-și facă apariția. Portul în această perioadă a anului era scutit de invaziile piraților lacomi și petrecăreți. Vestea comorii pierdute a piratului Barbă Neagră înca mai circula în ținut. Se ridică de la masă croindu-și drum pentru a mai comanda o cană cu vin roșu. Când se întoarse găsi pe masă un mic sul de hârtie legat cu sfoară. Privi iscoditor în jur, înșfăcă biletul și se așeză la masă. Într-un final se hotărî să-l desfacă. Rămase surprins când citi ce era scris cu cerneală neagră. Era o invitație într-o călătorie pe mare. Sorbea ușor din băutura fierbinte, când ceva îl bătu pe umăr. Se întoarse, dar… nimic. Avu impresia că i s-a părut, iar la scurt timp o voce de bărbat îi răsună în ureche:
- Du-te la locul întâlnirii, nu-ți face griji ești așteptat. Ei au nevoie de tine…