poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-23 | |
fugi
arătări cu dinți ascuțiți sunt pe urmele tale Oricât ai fi vrut să îți dai seama ce se întâmpla cu tine, totul rămânea fără răspuns. Era cald acum și apoi era frig, iar cerul era gri, ca într-o zi ce prevestește furtună. Îți strângeai hainele în jurul corpului de parcă ele ar fi putut să te apere. Știi că e doar un vis, dar totul pare mult prea...palpabil. Poți simți frigul cum îți intră în oase, apoi poți simți căldura cum îți topește hainele. Vrei să fugi, știi că arătările te caută în umbră și că, în cel mai scurt timp, te vor găsi și ce va urma apoi nici tu nu poți ști. E visul tău și totuși nu reușești să desenezi următoarele minute în care te vei întâlni cu monștrii tăi, cine știe ce orori demne de filme americane ieftine. Prietenul tău, Ion, ți-a spus de multe ori să nu te mai joci cu mintea ta, pentru că odată și odată o să înceapă să dea rateuri și tu nu o să o mai poți controla, dar tu nu l-ai ascultat. Ai zis că e un fricos și că e ofticat că nu își poate folosi imaginația atât de bine ca tine. Câte lucruri ați fi putut crea împreună! Realitatea nu ar mai fi fost la fel, iar plictiseala nu ar mai fi existat. Dar iată-te acum în visul tău, cu mașini de ucis în spatele tău pe care nu știi cum să le manipulezi în așa fel încât să le faci să creadă că sunt singure aici, în universul lor. nu mai durează mult și te vor prinde drumul vieții se îngustează deodată și stele încep să se stingă una câte una Și apoi ai simțit. A început cu un fior pe șira spinării care s-a întins către ceafă unde te apăsa cu putere. Puterea a mii de supereroi cu mușchi supradimensionali, așa cum fusesei și tu până acum, îți împingea ceva acolo, ca și cum ar fi încercat să răzbată nu numai prin piele, ci și prin oase și prin carne și să ajungă...unde? În sfletul tău. Dar asta nu există, e doar o altă bucățică de imaginație comună a umanității, îți spui. Și totuși simți cum îți atinge sufletul. Apoi durerea. Simțeai cum intră ceva ascuțit în tine, în spatele tău, protejat fără speranță de haine, spatele tău pe care ți-l imaginai acum având o armură din oțel, dar fără succes. Monștrii cu miros de moarte deveniseră mai puternici. Ei puteau modifica visul tău, fără ca tu să îi mai poți controla, așa că dacă aveai de gând să devii erou ca în celelalte dăți, tot ce puteai face, era să încerci să te trezești și niciodată să nu mai creezi astfel de scenarii. Pentru că ele te pot manipula, așa cum ți-a zis Ion, te pot face să vezi lucruri pe care nu vrei să le vezi sau te pot face să înnebunești, chiar dacă teoretic totul se petrece în mintea ta și adevărul este că nu poți păți nimic. O, dar mintea e un instrument atât de puternic, încât stai să vezi ce mai poate face... dacă ai curaj. „Știre de ultimă oră. Un bărbat de 28 de ani a fost găsit mort în această dimineață de către prietenul lui, Ion Popescu, în apartamentul său din zona Casei de Cultură. Polițiștii au deschis o anchetă pentru a se asigura că este vorba de o moarte accidentală și nu de omucidere. Vecinii victimei susțin că el se afla sub tratament și mergea regulat la un psiholog. Vom reveni cu detalii.”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate