Huneriu, tatăl, umblă beat de câteva zile. Umblă e un fel de a spune, că stă în casă, lichidează vinul din producția de anul trecut și se uită cu ochi tulburi pe geam, spre poartă și spre stradă. Dacă i se pare că cineva se face înspre casa lui, dă pe gât un pahar și începe să suduie: “Copil neisprăvit ce ești, să-mi faci tu o așa rușine!”.
Huneriu, copilul, a terminat liceul și a dat Bacalaureatul. A fost elev la grupul școlar din comună și acum e disprețuit de toți. E singurul care a promovat examenul. S-a făcut de rușine! E primul după douăzeci și ceva de ani, de când Afetiței, singurul învățător originar din comună, a făcut același rușinos lucru! Acum foștii colegi îl ocolesc de parcă ar avea râie, fetele râd zgomotos când îl văd, iar văcarul satului își ferește vitele din calea lui.
Huneriu, mama, plânge de două zile, de la afișarea rezultatelor. Cu un bărbat care de-abia mai prinde câte ceva de lucru cu ziua, nu-i mai trebuia decât un băiat cu Bacalaureat. Toți o refuză acum: și la sapă, și la fân, și la servit la nunți la cămin.
“Þi-am zis eu că e ceva cu băiatu´ de când l-am prins cu cartea sub braț, la sapă”, urlă tatăl, tulburat și de vin, și de situație, în timp ce mama plânge și își aruncă lacrimile pe ultimii bani din casă, banii pentru pâinea de mâine. “Și tu m-ai repezit, că o luase doar s-o țină pe cap, să se ferească de Soare! Pe cap a ținut-o, de-aia a luat examenul ăla și ne-a făcut de râs în comună!”. Lacrimi mai sunt, așa că mai sunt și vorbe: “O să ajungă ca Afetiței, un pârlit cu doișpe milioane salariu, atâta cât câștigă Păsescu într-o juma de zi de pe urma curvelor duse-n Danemarca!”.
Pe băiat l-au trimis la școală cu nădejdea că va fi ca ceilalți. Adică trebuia să ajungă acolo ca să știe lumea că există, iar apoi să fugă afară sau prin țară. Pentru bani făcuți ușor, din femei, învârteli și alte lucruri serioase.
Băiatul a deschis ușa brusc, speriat de răcnetele tatălui. S-a făcut liniște doar cât să apuce să spună ceva: “Mi-au acceptat contestația. Am picat Bac-ul!”.
Tatăl s-a trezit brusc din beție, mama a revenit și ea în lume: “Băiatul nostru, băiatul nostru”. Tatăl rade un alt pahar, să-și revină: “Bravo, băiete! Acum am intrat și noi în rândul lumii!”.