poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-03 | |
Meditația unui contribuabil la podul înalt
(de aproximativ șapte metri până la balustradă) Luni ora 8,54 a.m. Intrarea în oraș pe Calea Șagului e într-o aglomerație sufocantă, cele două coloane de mașini înaintează greoi ca o turmă de elefanți însetați.”Oaza,,către care ne îndreptăm cu toții se află dincolo de pod. Nu e singura intrare în Timișoara pe această rută, mai sunt două,totuși cam lungi variantele ocolitoare. Mă uit îngrijorat la panoul benzinăriei, prețul de ieri tocmai a fost schimbat, un 4,65 afișat și data de cincisprezece ale lunii care e atât de departe, mă obligă la răbdare, tutun nu, că m-am lăsat.Hai că nu mai e mult, mai înaintăm cîțiva metri, un nesimțit depășește prin dreapta tuturor, apoi unde nu mai poate înainta, forțează intrarea în rînd, e greu să nu-l lași, conduce o mașină scumpă, cine să-l oprescă, cum să zgâri o vopsea care costă cât o Dacia Logan, mai bine nu îți faci de lucru, poate tipul e vreun mahăr, nimeni nu-i nebun să își aprindă paie-n cap cu astfel de indivizi. Cu toate că legislația îți apără drepturile împotriva celor care nu respectă un minim de conduită regulamentară în trafic, însă nu cred că există ,,muritor" sănătos la cap care să își dorească un proces cu vreun șmecheraș, (era să zic nesimțit) cu bani. 8,58 Unii stau(aproape pe loc)cuminți în rând, așteptând coloana să înainteze, alții mai tupeiști își fac curaj și execută tot felul de manevre de înaintare, câte un claxon strident ridică tensiunea, locul colcăie de nervi și stres. 8,59, am trecut de benzinărie, prețul a rămas la fel, până mă întorc de la serviciu poate o să-l schimbe. Stăm pe loc de ceva vreme, coloana din stânga se mișcă încet, Barry White tocmai termină de cântat piesa Just the way you are, apoi urmează știrile. Naționala de fotbal a României a pierdut cu scorul de 2 la 0 în fața Franței, primul gol al ,,cocoșilor”a fost marcat din offsite, hopa,asta este o veste bună, deci uite că nu numai noi furăm, specialiștii în ale fotbalului o să spună că a fost greșeală de arbitraj, experții de culise ar spune, pe dracu, e furt pe față. Și asta în fața a 70.000 de franțuzi. Mon dieu, nu s-a sesizat monsieur Sarkozy să-i expulzeze degrabă cu primul avion. Nu, pentru că arbitrii au furat pentru ei, ceea ce e bine. Cei din marile imperii nu au fost niciodată la furat de-a lungul și de-a latul, ei au cucerit teritorii și au civilizat populații barbare. Iar acum unii sălbatici umblă să își bage mâna în buzunarul lor și nu ca să se încălzească.Lasă că noi o să-i batem pe Luxemburg de o să le sară fulgii, trebuie să recunoaștem că în acest moment, asta ne este valoarea la acest sport, să ne luăm la trântă cu ,,liliputanii lumii fotbalistice”, unde-s vremurile cînd aveam și noi un rege și o echipă ca un regat, unde-i spătarul Belodedici, de care nu trecea nimeni fără să muște țărâna, unde-i logofătul Răducioiu care executa cu sînge rece adversarii la pasele ,,suveranului”. Un Hagi și o astfel de echipă ,,de aur”nu se zărește la orizont, păcat. 9,04, Ura,am ajuns la pod, o dubiță se oprește pe partea închisă a podului, din ea coboară șoferul și încă un tip, probabil copilotul. Nu, nu e copilotul, e un muncitor care pare hotărât să se apuce de treabă la pod. Șoferul cu telefonul la ureche îi deschide ușa laterală a mașinii, iar muncitorul scoate din măruntaiele ei o mătură și se apucă cu mult sârg de treabă, mătură pietrișul de pe caldarâmul spart, dintr-o groapă în alta. Mai bine nu făcea asta, ca la o comandă mai mulți șoferi deschid geamurile mașinilor și încep să-i blagoslovească hărnicia. Tipul e impasibil, aproape acoperit de praful ridicat se face că nu aude apostrofările răutăcioase. Probabil că și ăsta e un criteriu de selectie la angajare, obrazul gros. ,,Calitate” ce o are și firma contractoare a lucrării, care precum dogmelor mafiei italiene, nu aude, nu vede și tace. 9,08 Aleluia, am ajuns într-un final pe partea cealaltă, am pierdut în medie zilnic cam 10 minute cu trecerea podului,”astrologii,, de la primărie poate ar spune că în comparație cu un an lumină, asta nu e mare lucru, însă pentru mine ca pământean nu e deloc de lepădat, socotiți 10 ori 730 reprezentând cei doi ani de reparații, egal 7300 de minute. Mi-am pierdut aici în total 5 zile din viață, un mini concediu petrecut în stres și fum de eșapamente, pe o distanță,care în mod normal, într-un trafic fluent s-ar putea face într-un minut,...nu știu ce simțeau cei care reușeau să treacă granița în Iugoslavia, ori norocoșii ce reușeau să sară zidul Berlinului în timpul comunismului, însă eu pot să spun că simt o mare ușurare atunci când reușesc să traversez podul într-un timp decent. Diferența că acei care fugeau la mai bine, nu se mai întorceau să retrăiască emoția, eu în schimb nu am de ales, trebuie să mă întorc de fiecare dată acasă. 17,20 Mă reîntorc să înfrunt furcile caudine, înghesuiala începe de la sensul giratoriu, cele trei coloane intră pe șoseaua spre pod ca întro pâlnie mult prea strâmtă pentru un asemenea debit, o adevărată îmbulzeală de mașini. Măi să fie, ce forfotă e pe pod, nu am crezut că o să văd vreodată așa ceva, podul de pe calea Șagului e plin de oameni și utilaje. Oameni și mașini care lucreză, după atâta amar de vreme miracolul a devenit realitate, după un asediu mai lung decât al Ierusalimului, la pod se lucrează așa cum trebuie. Să sperăm domnilor constructori că nu veți schimba ritmul de lucru, se apropie sărbătorile, iar noi cei nenorociți timp de doi ani de zile, am dori să uităm de stres și nervi. Să sperăm că acolo,,sus” cineva se gândește și la noi cei care trecem zilnic peste această punte a suspinelor. Cu toate că lucrările au durat mai mult decât construcția peste Dunăre a cunoscutului pod a lui Traian, eu personal cred că nu trebuie să fie prea aspru penalizați cei care au lungit la nesfîrșit această lucrare, pentru că această firmă față de Apolodor din Damasc, nu a dispus de sute de sclavi care să muncească până la epuizare și nici nu le-a stat vreo clipă sabia deasupra capului, însă pentru ,,realizarea” lor nemaipomenită, ar trebui să nu mai fie plătiți, iar banii ce li se cuvin să fie donați unui spital de psihiatrie de exemplu, unde poate va ajunge să beneficieze și vreun pacient ce și-a distrus sănătatea mintală în nenumăratele tentative de a trece podul. Dar sînt convins că firma și-a luat deja de mult caimacul. P.S. Nu e nevoie de un aparat tip Geiger Muller pentru a dovedi câtă nesimțire radiază din unii edili ai orașului. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate