-fragment-


Un Audi negru a schimbat banda, a trecut pe mijlocul drumului, între mașini și a frânat cu putere, claxonând. Dintre intestine mi-a scăpărat un chibrit. M-am oprit și am așteptat ca durerea să se calmeze.
Prin geamurile uriașe, împestrițate de reclame ale fast-food-ului benzinăriei, se zăreau mai multe siluete înșiruite la mese, aplecate și fluturând din mâini, cu capete înguste și alungite, furate de reflexele mașinilor în geamuri.
(...)Am trecut strada, am mers prin fața blocurilor turn, apoi am făcut la dreapta și mi-am continuat drumul pe o străduță laterală întunecoasă.
Pe trotuare zăceau plăci zdrențuite de asfalt, moloz și movile de pământ lângă șanțuri și gropi împrejmuite cu plase de sârmă. Am cotit într-o alee abia luminată și am traversat mai încolo încă o străduță, îndreptându-mă spre periferia orașului. Întunericul se îngroșa sleit înapoia mea, curgând din ochiurile negre ale ferestrelor blocurilor, prelins pe fațade și băltind sub tălpile adidașilor. Înaintam cu greutate. Intestinele îmi zornăiau-inima se refugiase într-o cutiuță strâmtă, compactă, de unde bătea cu mici împunsături vlăguite sub sfârcuri.
După încă cinci minute de mers, la marginea unui părculeț cufundat în beznă, am făcut la stânga și am trecut un pârâu pe un pod îngust de beton, cu balustrade din fier forjat; apa clipocea dedesubt, slab luminată de becuri, vălurată și moale.
Întunericul s-a retras dintr-o dată, opărit de dunga portocalie de lumină care însoțea celălalt mal al pârâului, sfârâind printre arbuștii și tufele de pe margine. Am coborât treptele de la capul podețului.
Dincolo de cele câteva case din preajma apei, se vedea partea de sus a blocurilor din zona industrială veche a orașului, cu acoperișurile înclinate, profilate pe cer. Un câine a trecut repede, lipăind peste pietre, s-a oprit să privească înapoi, pe urmă a coborât pe malul pârâului și s-a pierdut în beznă.
L-am auzit pufnind și strecurându-se printre tufe. Drumul începea să urce. Lângă o movilă de pietriș, sprijinit de un stâlp de iluminat, picotea pe picioare un bărbat, cu coatele îndoite, împinse în suprafața de beton.
Strălucirea portocalie îi scălda brațele și spatele și-i înconjura părul țepos cu un nor de particule scânteietoare, împletite într-un halou parcurs de zborul învârtejit al unui roi de musculițe; haina largă îi depășea genunchii, ruptă la poale și descusută, cu buzunare pungite și lăsate. Fruntea și-o proptise pe pumni, dar era oarecum împinsă înapoi, ca și cum s-ar fi chinuit să privească în sus, împiedicat fiind de poziția prea joasă și de corpul prăbușit pe stâlp. La picioare avea o sacoșă de rafie. Am trecut pe lângă el, drumul urca pieptiș, scobit de găuri adâncite de roțile mașinilor și de bălți cu apă stătută, presărate cu bolovani și frunze, tot morfolea un sunet schilodit pe care-l repeta și se străduia să-l înalțe, reluându-l cu o încăpățânare automată ce-i forța fruntea înapoi și-i arcuia gâtul. Tălpile îi scrâșneau, târâte peste movila de pietriș.
În minte mi se consolida treptat o scenă cuprinzătoare, cu laturile cufundate în negură purpurie, peste care gândurile se prelingeau în viermișori cafenii, câștigându-și locul în compoziția neclintită și eliberând curbe de lumină și rămășițe de reflexii ce se-mbucau o clipă pe retină și fugeau, îndepărtate de următoarele fragmente, asemănătoare unor diapozitive.
În pauzele lăsate de brusca lor schimbare, între cioburile de lumină și imagini, durerea din obraji venea și pleca, condusă de bubuiturile îndepărtate ale inimii și de zvâcnetul tot mai prezent în coapse, pe măsură ce drumul urca într-o stradă largă, mărginită de copaci, cu câteva baruri înșirate pe partea dreaptă, de unde se auzea murmur de glasuri și râsete. Becurile de pe stâlpi scânteiau printre frunze.
Luminile gării se vedeau departe, pe stradă, cu cozi galbene ce se destrămau în fuioare spiralate de fiecare dată când îmi mutam privirea.
Micșorasem pasul; trotuarul urca și cobora sub tălpi, modificându-și adâncimea, urmărind liniile unor maluri pe care nu eram în stare să le dibui și astfel îmi suceam mereu gleznele în meandrele capricioase; bordura se rostogolea pe adidași și-mi strivea degetele. După câteva gesturi repezite,am reușit să mă agăț de trunchiul unui copac și am așteptat acolo un minut, să-mi treacă senzația de greață.
Pierdută între două case cu etaj, ce păreau că-și unesc muchiile acoperișurilor deasupra firmei luminoase, o farmacie micuță scălda trotuarul într-o lumină verzuie. La geam erau ghivece cu flori. Storurile fuseseră ridicate.
O umbră plutea de colo-acolo înaintea rafturilor; pielea de pe capul penisului se trăsese acum, luată de materialul blugilor și mă ustura, lipită de coapsă; despicătura din vârf pulsa. Mi-l închipuiam stând acolo, mititel și zbârcit, cu carnea ridată ca o împletitură de scame, presat între blugi și picior, cu capu-n jos și îndoit și cu un picur de urină în capăt și testiculele săltate de-o parte și de alta ca niște obraji bucălați, cățărate pe cusătura groasă a pantalonilor, o fleașcă moale și umedă, transpirată între pulpe.
Cu ochii la geamul farmaciei, mi-am dus mâna spre fermoarul blugilor și l-am deschis ușor, apoi am strecurat degetele înăuntru și am rulat la loc pielea pe penis. Arsura s-a stins și un strop călâu mi-a căzut în palmă.