- De ce vrei să te măriți?
- Nu vreau, trebuie să mă mărit.
- Nu ești normală.
- Iar tu nu ești în locul meu.
- Lasă dragă, nici eu nu o duc super. Toată lumea e săracă. Dar ce faci tu e de condamnat.
- Cine ești? Dumnezeu? Cu ce drept mă judeci? Ai dat vreodată gândacii de bucătărie, jos din farfurie? Răspunde numai la asta.
- Bleah.
- Da, bleah. Te ridici deasupra mea. Nu ți-am cerut ajutorul și nici nu o voi face. Așa că pe viitor, taci în puii mei și nu te mai băga.
- Vroiam să te ajut. Uite, mergi la biserică?
- Mă lași?
- Dumnezeu te ajută să...
- Și noaptea unde dorm? Ce mănânc? Nu am nimic cu biserica. Hm, câtă distanță se află între sufletul meu și zidul bisericii….de fapt aluneci pe ziduri și speri la o lume mai pură. Nu știu de ce-ți spun toate astea. Tu nu ai gândaci în farfurie, sub pernă, pe masă sub masă…tu ai sfaturi pentru pașii mei spre nicăieri.
- Nu înțeleg ce spui. Îți place să te victimizezi.
- Du-te la dracu, nu mă arunca în partea opusă a ceea ce sunt de fapt, ori sunt?
- Ok, tac. Când ajunge viitorul tău soț în țară?
- Mâine.
- Stai cu el la hotel?
- Sigur. Îți voi povesti
- Sper să fie bine. Știi ce faci acum? Te vinzi.
- Așa, și?
- Nu e bine.
- Știu, știu.


Priveam un om bătrân. Avea peste 72 de ani. Diferența de vârstă era de 32 de ani. Atingerea lui mă leșina de scârbă. Mutam gândul la viitor, trebuie să fie bine, îl accept, e bine, e foarte bine. Mi-e rău. Mi-e frig. De ce mă tot privește? Molfăie des din dinți. Tușește scurt. Își aranjează regulat pantalonii, cămașa, geanta. E foarte meticulous. Deschide seiful. În seif pune laptopul, o agenda și telefonul. Mă privește lung. Vine spre mine. Mă rog la Dumnezeu să nu mă atingă. Tot la Dumnezeu am ajuns!

- Lady, what now?
- I do not know.
- Can not, you should know!
- Please forgive me. I do not know English very well.
- Is ok. In Belgium one can learn English and Danish. Learn the first time a Danish. Got it?
- Yes, I understand.

Fără cruce omul își pierde orientarea. Sub greutatea crucilor adunate se îndoaie universul; stelele cad, timpul adoarme beteag. Ce vreau să fac? Mă las de viață? Presimt că nu e bine. Poate mă înșel. Sunt un simplu muritor. Mutilez propria-mi voință. Rămân cu ochii închiși nu pentru revenire, ci pentru uitare.
Omenirea a fost invitată să-și înfigă cuiele în trupul lui Hristos; să-și topească forța distructivă în oceanul iertării și al vindecării.

- Lady, up, go faster, up, up.
Cine mă strigă? Unde sunt? Pentru o clipă am adormit.
- Lady, up, up.
- Ok, ok
Omul cu vocea pițigăiată, țipa la mine. M-am ridicat și-am amețit. M-am spijinit de perete. Unde să mă duc? De ce țipă? Cât e ceasul? M-am îndreptat spre baie. M-am privit în oglindă și-am văzut un tragic semn. Nu doream schimbarea.
- Lady, what are you doing? Why look in the mirror?
- I wash my face.
- Do let pee urgently and breakfast.
- Ok.
M-am așezat pe wc și am făcut pipi. Senzația era alta. De ce simt căldură? Privesc în jos. Făcusem pipi fără să-mi dau chiloții jos. Am început să plâng. De frică. Ce fac acum? Ce fac?

Aș vrea să pot spune că azi mă îmbăt cu cel mai adânc ocean de iluzii. De ce nu? Suntem atât de jos și atât de plini cu pământ încât nu poți iubi decât cu o măsură.

Mai departe de noi nu sunt stelele ci lumea în care trăim, timpul ce-l scurgi într-o apă, rămâi suspendat într-o clipă tăcută și oarbă și șchioapă și slută. Păcatul acesta stingher, te strange de pas efemer, un ochi se închide, suspină, o noapte nebună, sublimă. Pereții pictați cu tine, mi-aruncă un timp în spinare. Atârnă o piatră de gât, un lup mă privește mirat, prin ce iaduri mai treci, om stricat. Mă urlă o lună nebună, cuvântul prin iarbă mă crește.

- Honey, I'm a lawyer.
- Yes, I know
There are big differences between us. We can not be together. I love you, but there is no communication.
- I agree with you. No problem.

Pândește ființarea pe urme. Limbile metafizice, limbile gândirii, rostul vorbirii, tunet răsunet, vaiet de eu-ri. Eternitate dintr-un eu sunt, adevăr fără timp, fără mine, te supui legii efemerului încercând să descoperi cine ești tu.

Suntem lucruri din amintiri, degajăm visare, rătăcim rătăcirile noastre, amețim drumuri rătăcind drumul propriu.