Ceasul vechi din holul mare ticăia obsedant...Se apropia miezul nopții. Tania deschise ochii, se ridică brusc din pat și se îndreptă înspre dulapul din holul mic. Scoase pungile.



Locuia împreună cu iubitul său într-o apartament semidecomandat de două camere, în chirie. Sudentă în an terminal, Tania era nelipsită de la cercetările de criminologie, fiind interesată, în mod special, de înțelegerea comportamentului criminal. Spera să se poată angaja curând în sistemul penitenciar, să poată fi de folos celor de după gratii, morților vii, așa cum îi numea ea pe deținuți. Susținută de către profesori universitari, drumul pe care și-l alesese Tania părea a fi de nezdruncinat. Sensibilă și puternică, nu s-a speriat niciodată de criminali, ci a încercat doar să le înțeleagă traumele ce i-au împins la crimă.



Ceasul vechi din holul mare ticăia obsedant...Se apropia miezul nopții. Tania deschise ochii, se ridică brusc din pat și se îndreptă înspre dulapul din holul mic.Se așeză în fața dulapului, deschise ușa și scoase pungile.



Cu un aer liniștit, scoase și bucățile. Una câte una. Cu calm și precizie. Le-am curățaț destul de bine, nu văd nicio pată de sânge, se gândi ea. Dar oare îmi ajung pungile? Ei, am să le potrivesc astfel încât să-mi ajungă, doar i-am tăiat așa cum mi s-a spus. Admiră cu un surâs, bucățile pe care le avea înșirate în fața ei. Erau albe și pure, ca zăpada. Numai că nu erau moi și pufoase, ci rigide. Luă cele 6 mâini, le îndoi de la coate și le îngrămădi în cea mai mică pungă. Mai avea 3 pungi. Probabil, nu îmi vor ajunge. Unde am să le bag pe toate? Cap, picioare, trunchi? Trebuie să găsesc o soluție. Înghesui picioarele, toate cele 6 fiind secționate în jurul genunchiului. Eh, nu a fost așa greu. Să vezi acum, la trunchiurile astea bătaie de cap.

Își încordă corpul, încercând să introducă primul trunchi în pungă. Greutatea trunchiului o făcu să-l scape din mâini și să-i provoace o ușoară neplăcere la spate. Încercă din nou. Fir-ar să fie de pungă! Se ridică nervoasă, păși atent peste trunchiurile și căpățânele așezate în ordine pe parchetul din holul mic, trecu prin sufragerie și coti la stângă, înspre bucătărie. În treacăt, aruncă un ochi înspre ușa de la intrare. Da, e închisă bine, am pus și siguranța, e ok. În bucătărie, scotoci prin toate sertarele. După câteva minute, răsuflă liniștită. Slavă cerului că există sacii de gunoi! Îi luă zâmbind și se întoarse la treabă. Bucățile o așteptau așa cum le lăsase. Cu aceeași răceală.

După o muncă silnică, a reușit să umple sacul de gunoi cu cele trei trunchiuri. Buuun, să vedem acuma căpățânele astea!!! Le analiză atent, de parcă atunci le vedea pentru prima dată. Frumoșii și frumoasa mea, cum o să stați în pungi și nu o să vă găsească nimeni..Atunci își dădu seama. Ce am să fac cu pungile? Unde am să vă duc eu măi pe voi să nu vă găsească nimeni? Să vedem...aș putea să vă las în gunoiul unui hotel...nu, nu, acolo e prea evident..undeva unde să nu vă găsească nimeni... aș putea să vă duc pe munte, că e aproape...poate am noroc și vine o avalanși și uite-așa nu vă mai vede nimeni, zâmbi Tania triumfătoare. Și dacă vă găsește? Hmm, ce ar trebui făcut? Ce ar trebui? Frumoșilor, cred că am să vă desfigurez puțin, doar puțin, cât să nu vă recunoască nimeni.



În liniștea muncii ei, Tania auzi brusc televizorul. Simți un fior pe șira spinării. Din holul mic putea vedea televizorul...și puricii de pe el...și sunetul acela bizar...Respirația îi deveni sacadată. Nu am deschis deloc azi televizorul, gândi ea. Ce naiba? Se ridică tremurând pentru a aprinde lumina de pe holul mic. Nu se aprinse, doar pâlpâia, aidoma un bec gata să se ardă. Aproape alergă până în sufragerie pentru a aprinde lumina. Televizorul deschis din senin o speria, întunericul îi mări spaima. Nici lumina din sufragerie nu se aprinse. Și aici becul părea să se ardă. Ajunse pe holul mare, aprinse cu succes lumina și deveni palidă. Ușa de la intrare era întredeschisă. O broboană de sudoare îi traversă fruntea lată.



A doua zi, Liviu, iubitul Taniei deschise ușa de la apartament. O curățenie debordantă îi sări în ochi, de la primul pas făcut în casă. De obicei, era curată casa, Tania avea grijă de asta, dar acum strălucea. O strigă pe iubita sa, dar nu primi niciun răspuns. Intră în dormitorul lor, patul era nedesfăcut. Ceva îi atrase atenția. O imagine. Pe oglinda pe care o folosea Tania când se aranja. Era un zâmbet desenat cu ceva roșu. Se apropie. Înainte să analizeze zâmbetul, văzu o foaie. Citi în gând: Criminalitatea are chip de femeie. Remarcă sângele din zâmbet. Nu era ruj. Televizorul se aprinse brusc.


- Va urma -