Mare bucurie am trait cand am aflat ca sotia este insarcinata. Ne-a avertizat doctorul ca nu va fi usor, ca exista risc de nastere prematura, dar noi ne-am decis sa mergem inainte si sa le ducem pe toate la bun sfarsit.
La 33 de saptamani au inceput problemele. Am chemat salvarea si ne-a dus la Spitalul Universitar. Doctorul sotiei era la Elias, insa acolo nu ne-au primit deoarece maternitatea ¨este inchisa¨ spuneau ei. Am aflat mai tarziu ca nu au vrut sa se lege la cap cu prematuri.
Ceea ce a urmat este de domeniul filmelor de groaza. Am trecut prin umilinta asteptarii la coada la camera de garda pana-ti vine randul, nu conteaza ca esti pe punctul de a naste, sau mai rau de a face un avort spontan, sunt si altii cu probleme si medici sunt putini, asistente la fel, nici medicamente nu au, salariile sunt mici asa ca toate certurile sunt in zadar, consum inutil de nervi.
La un moment dat a venit o, asistenta si ne-a explicat pe un tot iritat cum sta situatia: Doamna, nu avem nici noi locuri in spital, dumneavoastra sunteti pe punctul de a naste un copil prematur, iar daca se intampla acest lucru copilul va muri caci nu avem incubator cu ventilator, toate sunt ocupate stiti si dvs. ca a fost incendiu la maternitatea Giulesti, au distrus toate incubatoarele si acum vin toti la noi, asa ca va internam dar nu aveti voie sa nasteti.
Sotia a incremenit, mie imi venea sa o strang de gat, cum este posibil sa-i vorbesti asa unei femei suferinde, care a purtat cu mari sacrificii in pantece 7 luni un copil si care ar fi dispusa sa mai rabde si alte suplicii dar sa stie ca intr-un final totul va fi bine, eu sufar dar copilul meu sa fie bine, sa traiasca si sa fie sanatos, asta ar fi vrut ea sa auda, va vom pune perfuzii, o sa urlati de durere noapte de noapte, dar intr-un final o sa ne bucuram cu totii de plansetele copilului dvs. caci vom avea grija de dvs., sunteti intr-un spital doamna, ati venit la noi sa va curmam suferinta si sa va redam sanatatea indoit si dvs. si fiului dvs. nenascut.
Ne- a trimis apoi pe salon. Au internat-o si i-au pus perfuzii, amestec litic caci ce altceva pot ei sa faca, se pare ca medicina este limitata in astfel de cazuri, daca ai probleme la 8 saptamani de sarcina doctorii nostrii ridica din umeri, asta este, daca traieste fatul traieste daca nu la revedere, nu esti nici prima nici ultima care pierde un copil, acum ca are 7 luni tot aia este, daca vrea sa iasa afara il scoatem, daca va supravietui sa fiti fericita, daca nu ramane la noi si va fi material didactic, oricum aveti un caz interesant.
Stiam ca este un punct critic in dezvoltarea copilului, era vital sa mai stea in pantecele mamei lui macar o saptamana asa ca eram pregatiti de saptamana patimilor. Sotia si-a sunat doctorul de la Elias care i-a spus sa-i convinga pe medici sa-i dea Gynipral, sa minta ca a mai luat, e singura sansa pentru copil. Contractiile erau din 4 in 4 minute si tineau 20-30 de secunde. Nasterea era iminenta. Pana la urma doctorul sotiei a sunat un coleg de la Universitar iar acesta a sunat-o pe doctorita de garda si i-au pus Gynipral. Contractiile nu s-au ameliorat, sangerarea era la fel de abundenta, in schimb au inceput palpitatiile la inima. Au mutat-o langa camera de nasteri si i-au pus monitorul pe burta. Era imbracata sumar, gata oricand de operatie. Simtea o senzatie puternica de frig, desi inima ii batea sa-i sara din piept. Ea saraca era insa interesata doar de bataile inimii celui mic. Daca el este bine eu pot sa rabd, ajuta-ma Doamne, stiu si eu acum ce inseamna sa suferi pentru altii, macar sa fie cel mic bine ca eu strang din dinti, e si sotul meu afara pe hol, si mama, spune-i mama sa plece acasa, e ora 4 dimineata, ce poate el sa faca, eu sunt singura cu suferinta si lupta mea dar nu ma dau batuta, vreau sa fac om din copilul asta nenascut.
A trecut cea mai lunga noapte, a fost curajoasa doctorita de garda, n-ar fi putut-o naste in acele conditii, era singura si cazul era complicat, curajoasa sau fricoasa nu mai conteaza, important este ca a venit dimineata, toti doctorii sunt pe pozitii, de acum daca o va naste vor fi mai multi care pot sa participe la operatie. Am vorbit cu doctorul, era joi si el ne-a spus ca nu stie ce sa zica, poate fi bine poate fi rau, am putea sa mai asteptam sau nu, depinde si de noi, el nu crede ca sangerarea se va opri, oricum ea in sine este un lucru rau, dar daca se opreste e bine pentru copil sa mai stea, orice zi e importanta pentru el. Eu n-am inteles mai nimic, hotarati-va domnule doctor, sau e alba sau e neagra, sotia a zis ca face ce zice doctorul, ea a suferit intr-o noapte cat intr-o viata si ar mai suferi inca pe atat, dar simte ca nu e numai lupta ei, e si lupta celui mic, si daca el nu mai poate lupta atunci lupta in sine este zadarnica, asa ca hai sa vorbim toti trei, acum ca suntem toti pe patul de spital spuneti-ne domnule doctor care este hotararea dvs. – sa mai asteptam o zi.
A doua zi a fost vineri. I-au facut o radiografie si au vazut ceva in neregula, se pare ca placenta s-ar fi desprins. E vineri zise doctorul, ce s-o mai lungim, nu sunt semne bune si vreau sa am si eu un weekend linistit, e o chestiune de zile, dar m-am hotarat sa fie astazi, pregateste-te ca te rezolv. A intrat in operatie, era tare linistita, acea liniste a omului care a facut tot ce putea, am strans-o in brate si mi-a dat si mie din linistea ei, mi-a marturisit apoi ca imbratisarea mea i-a indepartat toate temerile, asa se intampla cand doi oameni se iubesc, se apropie unul de celalalt cu sufletele frante si se despart apoi mai puternici ca niciodata.
Zece doctori au asistat-o la nastere. Toti au spus ca l-au scos in ultima clipa. Placenta era imbatranita si copilul nu se mai hranea. O zi sau doua in plus ar fi fost fatale. L-au resuscitat putin si apoi a plans, nu prea mult, cat poti plange daca te nasti cu 1.7 kg, dar cat a plans a fost suficient , a intrat aerul in plamani.
Bine ai venit pe lume pui de om, stii tu cat a suferit mami pentru tine, sa fii sanatos si sa cresti mare, esti un luptator care s-a nascut intr-un sistem sanitar muribund, surescitat doar prin pasiunea si daruirea unor doctori si asistente, din ce in ce mai putini ce-i drept dar inca prezenti .