Ne-a sosit în farfurii. Cireșica de pe tort – după torturi.
- Rușine!
Și-a tăcut chitic… Pocnit:
Zbang! – o palmă…-i lipește gura, lăsându-l pe-amărâtul avocățel să-nfrunte scutul SPP-ului.
- De ce strigi “rușine”, mă, dobitocule? Se-aude acolo, băieții mei, ceva?
- Nu, Majestate, nu se-aude nicăieri deloc. - îi răspund în cor M. Sale neastâmpărate sepepiștii săi și patronul restaurantului, unde a înflulecat și-a cerut apă... vie din belșug.

Scriitorii stau vizavi la șuetă-n Neptun. Au văzut tot. Au auzit. Sunt înconjurați.
Agresorul vine nervos la ei. Cu șleahta sepepiștilor ciopor:
- Bă, tu, ăla, diliule Constantine, ai auzit, ai văzut ceva la noi, dinspre mașini?
- Nu, Majestate, sunt din Paris, mai vin pe-aici, pot fi de toate, paznic, șofer, ghid la francezi, numai delator în Neptun al Măriei Tale, nu ! N-am fost eu pe timpul lu' nea Nicu, am fugit după Tezele din '71 date tot aici. N-am văzut nimic, îmi public volume chiar acum...
Tremură nea Ilie, nea Constantin de nu se poate. Plânge, se prosternează în fața violenței Măriei Sale.

- Atunci, pleacă iarăși, îți dau bani să trăiești în orice fostă colonie franceză, prin Martinica, na...

- Sunt bătrân, nu mă lăsa să plec. Măcar drepturile de-autor nu mi le luați!

- Umflați-l, ăsta e ciripitor!

- Tu, administratorule Basile, ce știi? - îl întreabă sepepistul șef pe încă unul, ce-a asistat la pălmuirea avocatului reținut la vorba “Tac mă cheamă!” – chitic.
- Eu, eram prin spate. După țuică, vin. Ia vino-ncoace! –
și-l țintuiește din ochi pe ospătar.
- Tu ai auzit și-ai văzut ceva?
- Ce să văd, văd că n-am nimic în tavă…

- Mă, dobitocule, mă spamule Manga Zone, nu vrei tu, din ospătar s-ajungi șeful unui club de noapte, fan Măria Sa?

- Păi cum să nu?! Păi cu așa notă de plată îmi cos limba.
Sponsor am, impozit canci și pe la mine-n club veniți neinvitați!