Felinarul cu lumină fermecată

A fost odată un împărat care avea trei fii. Toată lumea din palatul lui si din acele locuri se mândrea cu ei. Timpul trecea si fiii împăratului cresteau văzînd cu ochii si după cum era rânduiala venise vremea ca ei să-și aleagă mirese. Într-o tară foarte îndepărtată trăia un alt împărat care avea teri fiice foarte frumoase. Însă, în urma unui război, toti cei din împărătia acestuia din urmă căzuseră în robia unui om foarte rău care era păzit de un balaur fioros renumit prin forta sa si mai ales prin întunericul făcut în urma lui. Însă vestile se duc repede si împăratul care avea trei fii află de năpasta celuilalt împărat si se tot gândea cum să îl ajute.

Venind vremea ca acesti trei fii să îsi caute mirese, împăratul hotărî să îi pună la încercare... Oare cine dintre ei era în stare să salveze frumoasele fete ale celuilalt împărat, două dintre ele căzînd sub o vrajă a acelui om hain care împreună cu balaurul au pus stăpânire pe acea împărătie. Bineînțeles, fiul cel mare si cel mijlociu asteptau prilejul să îsi arate vitejia, fiul cel mic, desi copilăros uimea pe toată lumea prin modestia si bunătatea sa, fiind si foarte ascultător, părintii lui întrebîndu-se dacă va face fată treburilor împărătiei... Mama lui avea toată încrederea si îl iubea mult. Fiul cel mare ceru voie tatălui să plece să îl salveze pe bunul lor prieten, împăratul rob cu fetele si poporul lui. Îsi luă tot ce trebuia si plecă. Merse el putin si iată un cătelus foarte frumos îl întâlni si îi spuse:

Fiu de împărat,
Ce esti minunat Si Binecuvântat...
Cum totul străluceste
Te rog binevoieste
Si mă tămăduieste !

La care fiul de împărat grăbit îi răspunse: Dragă cătelusule nu am timp din păcate, roagă si tu pe altcineva... Nu merse el multă vreme si iată un iepuras îl întâmpină:

Vindecă-mi piciorusul,
Căci nu e măgărusul
Să mă ajute pe mine
Să mă întorc cu bine !

Nici pe iepuras nu avu timp să îl ajute, asa că plecă mai departe si, încet, încet se apropia de locurile în care bunul împărat cu fetele lui căzuseră robi. Dintr-o dată se făcu întuneric si apăru balaurul. După o luptă grea, calul lui murise, el fusese învins si căzu rob omului hain si balaurului. Văzînd că timpul trecea si fiul cel mare nu se mai întorcea, împăratul care avea trei fii se hotărî să îi dea voie si fiului mijlociu să plece. Acesta se pregăti, îsi luă rămas bun si plecă. Pe drum întâlni un cătelus bolnav care îi ceru ajutorul, însă grăbit, îi spuse să ceară ajutorul altcuiva. La fel se întâmplă si cu un iepuras care îi ceru ajutorul. Încet, încet se apropie de tara supusă vrăjitorului si balaurului. Se lăsă întunericul si iată, balaurul îsi făcu aparitia. După o luptă grea, fiul de împărat fusese grav rănit, calul îi murise, iar el căzu rob. Trecuse foarte mult timp si împăratul si împărăteasa care aveau cei trei fii îsi vorbeau îngrijorati:

- Demult nu mai stim nimic de cei doi fii ai nostri. Dacă până acum nu am primit vesti si nici nu am vrut să credem ceva rău, tare mă tem că cei doi băieti ai nostri au pătit ceva rău. Iar cel mic are atâtea de făcut aici, iar dacă fratii lui nu cred că au reusit să facă ceva, nu văd el cum ar reusi....
- Da, este un copil minunat, spuse împărăteasa. E cuminte, îl iubesc mult, dar cum va putea el să facă fată atâtor lucruri. Si ce trist e că nu îl putem salva pe bunul împărat, prietenul nostru... ! În timpul acesta, încet, încet se însera, iar băiatul cel mic al împăratului, care se maturiza, dar era foarte ascultător si bun, se plimba prin pădurea din jurul palatului. O zână care stia toate problemele ce îi frământau pe cei de la curte, apărînd ca o femeie ce locuia într-una din casele de lângă pădure, îl întâlni pe tânărul fiu de împărat si îi spuse:

- Înăltimea Voastră, am onoarea să vă întâlnesc în acest loc...
- Vă multumesc, doamnă ! Dar mi se pare mie sau v-ati rănit ?
- Aaa ! Nuu ! Nu este nici o problemă...

Băiatul foarte politicos, luînd mâna doamnei, o stropi si o bandajă foarte atent.
A doua zi, plimbîndu-se prin acelasi loc în pădure, băiatul cel mic al împăratului, văzu o tânără doamnă foarte frumoasă, practic un înger. Rămase mut de uimire în fata acestei privelisti. Tânăra îi spuse băiatului:

- Nu îti fie teamă, sunt zâna acestei păduri, dar ieri eram acea doamnă care s-a rănit si pe care cei câtiva oameni de lângă pădure o cunosc. Continuînd, zâna îi spuse:

- Pentru că ai avut grijă de mine ieri îti ofer acest mic felinar care te va ajuta foarte mult. Este o lumină fermecată, cu ajutorul căreia vei reusi... Fratii tăi care se grăbeau să plece au căzut robi acelui vrăjitor si balaurului său. Continuă să faci bine, nu te teme de îngrijorarea părintilor tăi si a celor de la curte. Tu îl vei salva pe prietenul părintilor tăi, acel bun împărat, pe fiicele lui si chiar pe fratii tăi. Însă trebuie să mă asculti cu atentie: peste tot să faci bine oricui si această lumină te va călăuzi. Să binecuvântezi plantele, animalele, oamenii si toate lucrurile... Toate te vor ajuta la un moment dat... Însă trebuie să ai vointă si fiecare lucru pe care îl faci trebuie să îl gândesti bine ! Si îti vor veni si niste idei.

Băiatul nostru începuse foarte serios să se gândească ce are de făcut si cum ar trebui să îsi pregătească drumul spre împărătia care trebuia salvată. Si iată că stînd el asa, când mai făcea o pauză de la treburi îi veniră două idei. Mai întâi ca să îsi aleagă calul, se gândi la ce probă să îsi supună caii pentru a face alegerea. Apoi mergând la colectia de arme a tatălui său, luptînd bine cu spada si cu altele, ceru voie tatălui său si îl întrebă de unde îsi poate alege sabia preferată si o armură. Tatăl si mama lui urmăreau cu atentie curiozitatea băiatului, observînd că în afara treburilor, băiatul lor se pregăteste foarte sertios de ceva. Este momentul să spunem că mintea îi fu luminată si, cu chibzuintă, îi veniră ideile de care îi vorbi zâna pădurii. Iată ideile care trebuiau puse în aplicatie: pentru alegerea calului, după un foc de tabără cu băietii si fetele de la curte, luă jăraticul si îl duse în grajd ca să vadă care dintre cai are curajul să meargă pe acest jar. Bineînteles că nici acest lucru nu le scăpă din ochi părintilor, ca si întrebarea adresată tatălui dacă si de unde are voie să îsi aleagă o armură si o sabie... Bineîneles, a doua idee era alegerea acestei săbii si a armurii. Zis si făcut, în grajd caii unul mai frumos decât altul îsi arătau farmecul si mai erau si niste cai putin mai mici, unii mai putin arătosi... Punînd jăraticul, mai toti se feriseră, doar unul dintre cei putin mai mici, nu prea arătosi, dar cu o privire pătrunzătoare, prinse curaj si parcă se simtea cel mai bine pe jăratic... Văzînd acest lucru, fiul de împărat întrebă: Ce mă fac eu cu tine ? Prea esti mititel, dar parcă privirea ta mă impresionează. În fine, dacă asa îmi este dat, trebuie să ne pregătim de drum. Si cum se mira el asa, văzînd felinarul cu lumina fermecată, calul se scutură, parcă arăta un pic mai bine, părea mai robust si îi vorbi astfel băiatului:
- Stăpâne trebuie să ne pregătim de plecare căci multe fiinte au nevoie de ajutorul nostru.

Acestea fiind zise, luă felinarul merse în sala armelor si acolo văzu armura care credea el că îl poate ajuta si îsi alese o sabie nici prea mică, nici prea mare, care simtea el că este foarte rezistentă. Îsi alesese pături pentru cal, leacuri pentru tot felul de încercări si se gândi la tot. În sfârsit ceru voie părintilor lui să plece. Dură un timp până mama si tatăl lui se învoiră să îl lase, dar fuseseră impresionati de pregătirile lui si totusi erau îngrijorati dacă va reusi. Însă ei nu stiau de sfaturile date de zâna pădurii si de felinerul fermecat. Îsi luă rămas bun si plecă. Merse el ce merse si iată un cătelus rănit strigă către el:

Fiu de împărat,
Ce esti minunat Si Binecuvântat...
Cum totul străluceste
Te rog binevoieste
Si mă tămăduieste !


Imediat băiatul nostru descălecă, luă felinarul fermecat, câteva ierburi si putină apă, iar apoi bandajîndu-l, cătelusul îi multumi si îi spuse:

Pentru că m-ai salvat ia această perlă si, când vei avea nevoie, atinge-o si o doamnă te va ajuta. Îi multumiră cătelusului si merseră mai departe. Mai parcurseseră o bună bucată de drum si iată, le apăru în cale un iepuras care strigă:

Vindecă-mi piciorusul,
Căci nu e măgărusul
Să mă ajute pe mine
Să mă întorc cu bine !

Băiatul nostru luă niste ierburi, cu alte leacuri si cu putină apă si bandajîndu-l, iepurasul se vindecă si îi spuse:

Pentru că m-ai ajutat, ia acest diamant si când vei avea nevoie, atinge-l si o doamnă te va ajuta. Multumiră iepurasului, plecaseră mai departe si îsi dădeau seama că încet, încet se apropie de tara bunului împărat tinut rob. Fiul de împărat îi spuse calului:

Trebuie să ne adăpostim într-un loc din care să vedem tot si să asteptăm momentul prielnic. Balaurul vede si atacă tot pe întuneric.

După ce improviză din crengi si lemne un loc acoperit în care îi spuse calului să se adăpostească si îsi încropi si el un adăpost, băiatul îi spuse calului:

Acest felinar ne va ajuta la nevoie. Si cred că nu e departe momentul când cred că ne vom întâlni cu balaurul. Dar parcă si cătelusul bandajat spunea că vom fi ajutati. Si luînd perla pe care o avea de la cătelus, i se arătă o doamnă în vârstă vorbind astfel:

- Fiule, luminată să îti fie calea! Balaurul si stăpânul lui cu care te vei lupta, au înghitit multi copaci, stele si au adus întunericul. Scuipă foc si pârjoleste tot, iar ca si Soarele si Luna, tu, acest cal si felinarul tău sunteti nădejdea noastră. Împreună cu perla ta, ia acest vas cu apă si aruncă în urma ta apa pentru a vă feri de pârjol. Luînd apa si perla, fiul împăratului încălecă si începu lupta cu balaurul care scuipa foc. Doamna le tinea felinarul iar cu ajutorul perlei si cu apa pe care o aruncau , focul se stingea... Călcînd pe jăratic , calul arunca lemnele care încă mai ardeau în fata balaurului. Scotînd sabia luptă mult timp până ce cu ajutorul acesteia si al armurii îl omorî pe balaur. După ce multumi doamnei în vârstă, fiul de împărat împreună cu calul se odihniră, urmînd să îsi continue drumul prin împărătie.

De îndată ce se treziră, băiatul îsi aduse aminte că si iepurasul pansat de el i-ar putea ajuta cu ceva. Luînd diamantul pe care îl avea de la iepuras, imediat îi apăru o doamnă în vârstă, foarte binevoitoare, care îi vorbi în felul următor:

- Fiule, luminată să îti fie calea ! Ai învins balaurul cel rău dar mai ai de luptat cu vrăjitorul cel rău. Numai cu bunătatea si vointa ta îl poti învinge. Acest om a adus vraja întunericului. Eu trebuie să vă tin felinarul, iar tu te vei lupta cu el. Încălecară si iată că ajunseră în fata stăpânului cel rău care îi tinea robi pe împăratul cel bun si pe fiicele lui. Nedorind să îi elibereze, începu lupta între fiul de împărat si vrăjitor. Se folosi de sabie si cu multă iscusintă reusi să se ferească de puterile si vrăjile lui. Până la urmă îl omorî pe vrăjitor. Se duse si îl eliberă pe bunul împărat. Obosit după această luptă, fiul de împărat căzu într-un somn adânc. În ziua următoare se trezi într-un palat superb. Privi pe fereastră cum calul alerga pe pajistea verde luminată si scăpată de vrajă. Apoi se întrebă:

- Dar unde mă aflu ? Ce s-a întâmplat ? Unde este bunul împărat si doamna care m-a ajutat cu felinarul ?

Nu după mult timp îsi făcură aparitia trei bărbati, între care unul mai impunător si trei fete foarte frumoase. Cel mai impunător îi răspunse:

Copilul meu, eu sunt împăratul, acestea trei sunt fiicele mele, dintre care două erau prefăcute de vraja omului rău în cele două doamne mai în vârstă care ti-au tinut felinarul. Învingînd omul hain si balaurul, tu ai rupt vraja si ai adus lumina în împărătia mea. Aaaa ! Era să uit. Cei doi tineri sunt sfetnicii mei prefăcuti de vrajă într-un cătelus si într-un iepuras, iar într-un măgărus, prietenul iepurasului, a fost prefăcut alt sfetnic al meu care ne tămăduieste si ne prepară cele mai bune mâncăruri. Este afară cu calul tău si îi va aduce si pe fratii tăi care nu au reusit să învingă balaurul.

Vă rog să îi iertati că nu au reusit. Si as dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.

Astfel frumoasa fată deveni sotia fiului cel mic de împărat, iar celelalte două fete ale bunului împărat deveniseră miresele fiilor mijlociu si mare al împăratului prieten. Mult s-au bucurat împăratul si împărăteasa când au auzit că fiul lor cel mic a readus lumina în acea împărătie. Au petrecut multe zile, iar lumina felinarului si azi îi călăuzeste pe cei buni.

Scrisă în data de 15 Martie 1999