De la un timp încoace Calistrat Linte a început a vorbi în versuri. Așa din senin, parcă-ar fi fost lovit în creștetul capului de o stea poetică din cer ca circumvoluțiunile creerului uman să emane doar versuri. La început Calistrat Linte a început a vorbi în versuri de unul singur, așa fără nici un motiv. Iese din casă și vorbește-n versuri:
Ca să-mi văd viața frumoasă
Am să ies acum din casă.
Urcă-n lift și tot în versuri vorbește:
Am urcat în lift frumos
Să cobor cu el în jos.
Merge pe drum și dă binețe la trecători, adresându-ți-se-n versuri:
Buna ziua oameni buni,
Că e bună chiar de luni.
Cu colegii de la serviciu tot în versuri vorbește. Așa din senin, curg șiraguri de versuri din gura lui Calistrat Linte de se miră colectivul întreg.
Sănătate tuturor
Vă doresc în viitor
Să luați cu toți aminte
De urările lui Linte.
-Măi Calistrat, da tu ești un Eminescu sadea,îl iau peste picior colegii de serviciu.
-De-ar fi fi Pușkin sau Gheotte în viață la sigur că ți-ar solicită sfaturile tale poetice.
Și-ar primi ei sfaturi sfinte
De la Calistrat cel Linte.
Și le-aș da cu berechet,
Căci sunt pe veci un bun poet.

Cei de-acasă la început se mândreau de harul lui, dar mai apoi, când au văzut și auzit că bietul poet vorbește și prin somn în versuri au înțeles că ceva nu miroase a bine . Au stat ei și au meditat și au ajuns la concluzia, că dacă lucrurile vor decurge și-ncontinuare așa, vor chema medicul de familie, ca să ia decizia respectivă. Dar, într-o bună dimineață Calistrat Linte hotărî să meargă la serviciu cu mașina lui, chiar dacă sediul unde-și avea biroul nu era departe de casă. Porni motorul și o scoase din garaj. Șofează Calistrat Linte în voie și, la un moment dat, involuntar, depășește viteza. Agentul de circulație îl opri imediat.
Cu stimă și respect, domn polițist.
Să mă-amendați, că eu rezist.
Agentul de circulație crezu că-l ia peste picior și-l avertiză că-l va duce la secția de poliție.
De poliție nu am eu teamă,
Căci pentru noi ea-i ca o mamă.
Enervat la culme, agentul de poliție îi luă permisul de conducere și-i ordonă să-l urmeze la secția teritorială a poliției rutiere.
De cum intră în secție Calistrat Linte se inspiră și mai mult le vorbi și șefilor poliției tot în versuri.
Cei mai mare umaniști
Sunt agenții polițiști.
Cănd afară-i frig și ger
Polițistul ni-e străjer
N-a avut încotro poliția rutieră în persoana celor prezenți ca să-i aplaude talentul poetului ,,infractor”.
-Calistrat Linte, Dumneavoastră sunteți poet adevărat, îi făcură complimente străgerii rutieri. Totuși, infracțiunea trebuește penalizată.
Pentru cei de la poliție
Sunt mereu la dispoziție,
Răspunse Calistrat Linte, dându-le de înțeles celor prezenți că dânsul poate face față penalităților respective
-Cu așa har ați putea lucra chiar și-n poliție, își dădu cu părerea unul din șefi, dar pân-o fi vă rugăm să ne compuneți o urare de sărbători și să editați ziarul de perete, îmbogățindu-l cu versurile dumneavoasrtă. N-avu încotr-o Calistrat Linte și vreo cîteva zile fu nevoit să-și consume harul poetic asupra urării de sărbătoare și editării ziarului de perete al Poliției Rutiere.
De harul lui Calistrat Linte astăzi s-au molipsit o puzderie de oameni de diferite vârste, compunând versuri la stânga și la dreapta, ba mai mult și editând cu duiumul cărți de poezie. Ce-i drept, n-are cine le citi, dar lor puțin le pasă de asta. Păzea! Pseudopoezia a dat năpasta peste noi!