poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2393 .



Homo stupidus. Monumentul prostiei
proză [ ]
satirică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [geafir ]

2010-05-08  |     | 



Ion Vaideel citise că personajul biblic Absalom, neavând fii care să-i ducă mai departe numele și pentru a nu se pierde în negura uitării, și-a ridicat un stâlp comemorativ și a pus numele său acelui stâlp, zis de aducere aminte.
Vaideel nu se putea plânge de lipsa moștenitorilor, căci Domnul îi dăruise mai mulți fii, pe care i-a numit în felurite chipuri: Păcală, Haplea, Bulă, Gâgă, Garcea, Farfuridi...
Și, mai mult decât sperase , avusese parte în viață de avere, își construise case, strânsese aur și lucruri scumpe, ajunsese pe treptele de sus ale ierarhiei politice și gustase din cupa cu nectar a Puterii.

- După vizita în Coreea de Nord, mă întrerupe Nimeni, cu mare chef de vorbă, fermecat de arhitectura comunistă de acolo, lui Nicolae Ceaușescu i-a venit ciudata idee de a da o replică arhitecturală pe măsură Phenianului, iar după cutremurul din 1977, găsind în acesta un bun motiv, a început reconstruirea capitalei.

Ion Vaideel e un personaj celebru, nu cred să existe om al lui Dumnezeu care să nu-l fi întâlnit, periferic, sau chiar lovindu-se frontal de el, în tramvai sau în autobuz, în supermarket sau în vreo piață, la tribuna parlamentului, când se difuzează știrile, ori pe plajă, când dă Sfântul să ajungi și tu, din lipsă de economii.
Nimic din ce i-au văzut ochii și i-a poftit inima nu-i lipsise omului nostru. Cu toate acestea, o neliniște nefirească îi provoca frisoane: toți oamenii sunt muritori și sortiți să fie dați uitării. Ideea că odată și-odată va trece în neființă și că, în scurt timp, chiar și rudele cele mai apropiate îi vor pierde amintirea, îl înnebunea.

- Construcția Casei Poporului a început în 1984 pe o suprafață de peste treizeci de hectare și nici nu se știe câte niveluri subterane, după unii opt, după alții zece. Construcția a fost secret de stat și se lucra pe bucățele, astfel că nimeni nu avea acces la planul general, iar celor care mai știau câte ceva li se făcea vânt într-un puț și se turna alcool peste ei, să se creadă că au murit din beție. Ca înălțime, Casa are douăsprezece niveluri și este a doua clădire administrativă din lume, ca mărime, după Pentagon. Are peste o mie de încăperi, iar pentru a o construi au fost demolate clădiri vechi, de patrimoniu precum mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale și au fost rase de fața pământului locuințe și amenajări urbane de pe cinci sute de hectareși au fost mutați din zonă aproximativ patruzeci de mii de bucureșteni.

Într-unul din momentele sale de sublimă înțelepciune, se gândi că cel mai potrivit lucru ar fi să-și ridice un monument , atâta timp cât sănătatea și viața îi mai permiteau.
- Ești paranoic!, îl luă în derâdere soția.
- Alții cum își fac, încă de vii, cavouri? Cum își fac cruci, sicrie și le depozitează în podul casei?!, argumentă soțul cam aprins. Cum de-și fac pomeni și altele de-astea? Ceaușescu de ce a făcut Casa Poporului?!...

- Uite ce pomană și-ar face guvernul dacă n-ar tăia din pensii! Dacă n-ar da anapoda bugetarii afară!,zice Nimeni.
- N-ai auzit ce-a zis Președintele?!, exclam eu. Că grasul, statul adică, stă în spatele slăbănogului, economia adică, și o cocoșează!

Tip debordând de inteligență și înțelepciune, Ion Vaideel găsi mijloace adecvate atingerii scopului propus, adică găsi resursele de natură psihică și materială necesare ridicării unui fastuos monument, autentică minune a lumii. Se împrumută așadar la bancă pe termen lung și cu dobândă variabilă, stabili locul destinat operei statuare, și, în câteva luni, își văzu visul împlinit. Un grandios monument, cum nu se mai văzuse altul în lume: Monumentul HOMO STUPIDUS strălucea peste colina de la marginea orașului, pe un extravilan al cărui proprietar era el, Ion Vaideel.

Continuă Nimeni, ascultându-și, cu încântare, glasul:
- Simbol grotesc al Puterii, plăsmuită de mintea bolnavă a unui dictator megaloman și paranoic, în același timp, însă, expresie a umilinței și oprimării națiunii, Casa Poporului se află pe locul trei în lume ca volum, după clădirea de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canaveral din Florida și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic însă înaintea piramidei lui Keops din Egipt. Dimensiunea colosală a clădirii se situează dincolo de frumos și urât, dincolo de cum înțelegem noi acești termeni iar lucrurile din interior cântăresc cu sutele de kilograme, cum ar fi draperiile, ori cu tonele, cum ar fi candelabrele sau covoarele.

O vreme, Ion Vaideel fu pe de-a-întregul mulțumit: o bucurie fără margini i se revărsa zilnic în suflet.
Bucuria dură până ce, fatalmente, belelele începură să curgă odată cu adâncirea crizei, scumpirea traiului și creșterea nesimțită a dobânzilor bancare. Atunci vălul i se ridică de pe ochi, iar adevărul i se relevă în deplina sa simplitate:
- Am săvârșit o nerozie, mărturisi el soției. Fără să vreau, am înălțat un monument prostiei.

Mai povestește Nimeni, cu aer enigmatic:
- Legendele urbane spun că uriașul edificiu Casa Poporului este bântuit de fantomele morților de pe șantier. Acestea apar în miez de noapte pe enormele coridoare, rup sigilii, fluieră sau declanșează sistemele de securitate. Celebre sunt fantomele Anca, o zidăriță de douăzeci de ani, căzută de la înălțimea unei schele, și Ștefan, un tânăr absolvent de liceu, zidit accidental în cofrajul unui stâlp de beton. Anca se arată personalului de noapte al clădirii îmbrăcată într-o rochie de vară înflorată și cere ajutor iar Ștefan își caută deznădăjduit mâna rămasă în afara cofrajului de beton și pe care unul din muncitori i-a retezat-o cu lopata și a ascuns-o sub o grămadă de moloz.

...Ministrul culturii pare-se a zis o vorbă memorabilă, că prostia e starea naturală a omului, și n-avem a ne îndoi de justețea spuselor sale izvorâte din propria-i natură. Căci monument de prostie e chiar omul, în postura de semidoct, fanatic, impostor, infatuat, indolent, ticălos, incompetent, hoț... Prostia se naște, crește și moare cu fiecare, apoi se reinventează; prostia e solemnă și veșnică. Orice lucru valoros poate fi pângărit, numai prostia nu, e un perpetuum de stare pură; monumentul prostiei nu poate fi murdărit , se află la fereală chiar de găinățatul păsărilor cerului și de fenomene paranormale, cum ar fi flacăra violetă. Acestea sunt revelații care i se dezvăluiră omului nostru, drept pentru care, atunci când se îmbolnăvi grav și ajunse pe patul de moarte, lăsă, ca testament verbal, următoarele cuvinte:

"Monumentul prostiei este ridicat nu spre glorificarea prostiei, ci simbol al limitării ei".


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!