63. Uite c-ai ajuns și la 40 de ani și nu ești cine știe ce mare scriitor, deși ai vrut – critica literară nu te-a băgat în seamă decât sporadic, genialele tale volume de versuri au ajuns capace pe oalele cu smântână, cei încrezători în destinul tău literar s-au împuținat, unii chiar te-au luat în râs, poeții, prozatorii, eseiștii s-au înmulțit în ultima vreme, n-ai loc de cunoscuții tăi ce locuiesc în Capitală, între timp au apărut alții mai tineri care s-au dat cu internetul, pentru care tu și cei de teapa ta sunteți „dinozauri”, ar trebui să stați pe la peșterile voastre nu să-i inoportunați cu prezența pe unde se-adună să râdă de voi, personal, ești în derivă, alți congeneri se încăpățânează să facă baloane de săpun, ai sfârșit în fundătura bibliotecii tale, nu te-ai racordat la percepția publicitară a zilei de azi, nu te-ai mediatizat îndeajuns, n-ai știut, n-ai avut chef ori energie, știi că ești depășit – de te vei scula, pre mulți vei popi tu!

64. Ai 40 de ani și lucrezi tot la salubritatea publică – toamna, schimburile de noapte sunt pe gustul tău, mături alene frunzele de pe străduțele vreunui cartier, te gândești la nevastă și la copiii care dorm duși, te mai oprești să fumezi, femeile salubrității vin în spatele tău cu un tomberon pe roți, adună grămăjoarele de gunoi, mai schimbi câte o vorbă că și ele sunt văcuțele lui Dumnezeu, de la sânii căzuți sug în continuare familiile lor, soții le troznesc adesea dar văcuțele merg mereu acasă cu salariul, spre dimineață te oprești la un chioșc, iei o vodcă ieftină în sticlă de plastic, predai mătura magazionerului și în câteva minute bați la ușă, cei doi băieți mai mari se pregătesc să plece la școală, nevasta la munca de zi pe alte străzi, bei câteva pahare și te cuprinde obișnuita și plăcuta somnolență, înainte de-a adormi te întrebi dacă mătura ta nu e cumva, în acel moment, în mâinile nevestei, îți imaginezi cum o mânuiește ca pe un falus lung și subțire ca al tău, las că vine ea acasă, te iluminează un gând rebel – i-o vei pune, sigur că da, cu aia subțire și lungă.

65. Ce să cauți la 40 de ani în Liberia? – dar lupii tineri din politica română te-au convins, au nevoie de tine, te uiți cu milă pe fereastra „Palm Hotel”-ului din Monrovia la ei, locuitorii țării, cum se îngrămădesc la intersecția Randall cu Broad St., când ai plecat ți s-a dat o mapă, ai răsfoit-o în avion, „În anul 2008, volumul comerțului cu Liberia a totalizat 139,990 milioane US$, reprezentând exclusiv exporturi românești. Principalele categorii de produse exportate au fost: nave cisterne pentru navigația maritimă, produse petroliere finite (motorină), anvelope auto, vopsele, recipiente pentru gaze lichefiate, băuturi și produse alimentare, etc. ”, ai zâmbit în sinea ta, nu știai de ce statul român te-a trimis acolo ca investitor tocmai pe tine dar ai făcut pace cu statul român, ai plecat, ai aflat abia acolo că trebuie să dai socoteală unui ambasador plin de sine din Abuja, deci nigerienilor, asta e, ți-ai zis, abia când soția unui ministru liberian a intrat în camera ta ai înțeles care-i treaba, cât de fierbinți pot fi orele unei zile transpirate, să desenezi cu un deget zig-zag-uri din transpirație pe pielea neagră a soției aceluia, ea să surâdă cu dinții albi, așa albi cum în europa ta nu sunt, să-ți facă sex oral deși te-ai împotrivit, ea rămâne în continuare și noaptea aceea, ești pierdut, prăbușit – camerele de luat vederi ale SRI au făcut restul, când vei reveni în țară vei fi ruinat, ca mulți alții ce-au gustat din trecătoarea putere politică.

66. Nu mai visezi, la 40 de ani, decât ceea ce știi – dacă mergi la Cluj și bei coniace cu Vasile Gogea, apare în localul acela scump o fată care e ca Ana ta de pe vremuri, dacă ajungi la Timișoara, o vezi pe stradă pe Maria din vremea tinereții tale, dacă vrei să fugi pe un munte înalt apare acolo Ramona ta din vremea când aveai numai 23 de ani, acum, dacă te-ai duce în Baia Mare, ți-ai vedea toate iubitele, unele măritate, altele divorțate, altele gata să ți se ofere iar – prin OJT e clar că nu va mai trece geamănul tău, Nicolae Petricec, a îndrăznit să moară, tembelul, fără să te anunțe.

67. Ești la mâna lor când faci 40 de ani – e nevoie de diplomație în Orientul Mijlociu, îți e dor de Vanghele Gogu și de cântecul lui „Ninsoare de adio” dar treci strada, intri în camera de hotel cu plicul ștampilat de măreața ambasadă română, citești: „Emiratele Arabe Unite este o federatie formata din sapte emirate suverane, formate cand britanicii s-au retras din Golf in 1971. Capitala federatiei, Abu Dhabi, se afla in emiratul ce poarta acelasi nume. Emiratele Arabe sunt dominate de desert, in acelasi timp insa este o tara a peisajelor contrastante, de la dunele de nisip care inspira calatorul la oazele bogate, de la muntii stancosi la campiile fertile. Emiratele Arabe Unite, una dintre destinatiile turistice care se dezvolta cel mai repede din lume, are toate ingredientele necesare pentru o vacanta de vis: soare, nisip, mare, sporturi, legendarele duty-free- uri din Dubai, o cultura traditionala care intriga turistul si un mediu sigur si primitor. ”, îți vine să urli, aștia de prin politică nu știu ce e gramatica sau diacriticile, statul tău ți-a închiriat o cameră la „Al Manzil”, aveau reducere, s-a plătit doar 230 de lire pentru 10 zile, te uiți cu ciudă la cămila tolănită în umbra mașinii tale din parcarea hotelului, afli că un tip, Victor Ponta, a fost prezent la ceva raliu prin Pitești, îți vine să le spargi gura tâmpiților ce te-au trimis prin căldurile astea, spumegi, în mașină intră o femeie îmbietoare, scoate 2 bancnote din portofelul de pe bord, te descheie la pantaloni, ți-o scoală în 10 secunde cu limbi și supt profesionist, pune prezervativul, te încalecă și într-un minut îți vine să fii cel mai bun prieten cu V. Ponta - chiar cu Iliescu, Băsescu, Stalin, Ceaușescu, Lenin, Hitler etc. și cu Alex Ștefănescu, desigur.