7 februarie

Sunt la Brezoi. Ursica, cățelușa pe care Miruna a adus-o astă vară din Vasilatu, a crescut și s-a bucurat ca o ființă umană de întoarcerea mea. Când m-a simțit coborând din mașină, a scheunat prelung. Am găsit-o cu boticul umed și mătăsos sprijinit pe lăbuțele din față, gudurându-se într-un circular dans patruped, revărsând din ochii umezi valuri de fericire canină și tandrețe, risipite în cele patru zări de bătăile ritmice ale cozii stufoase. Seamănă cu un ursuleț jucăuș. Are blana cafenie, tighelată cu dungi colorate maroniu închis, urechi clăpăuge și lăbuțe puternice. Latră răgușit și sacadat, ridicându-și capul spre infinitul bolții cerești, povestindu-mi parcă modul în care ne apără gospodăria când rămâne singură și îmi cere nerăbdătoare să îi dau bunătăți. Este fantastic să știi că o vietate credincioasă, te așteaptă și în sufletul ei vibrează recunoștința. Când era mică nefiind încă periculoasă pentru intruși, o eliberam noaptea din recluziunea lanțului tiran. După ce dădea câteva târcoale grădinii lătrând dominator se întorcea și dormea încovrigată pe scări, lângă ușă. Dimineața devreme, zgâria tăblia ușii cu lăbuța, cerându-mi într-un mod elegant ceva de mâncare. Suntem prieteni. Când suntem departe unul de celălalt, ne simțim lipsa!
.......................................................

17 martie

Am dat o fugă la Brezoi să-i duc mâncare cățelușei. Este superbă. Am lăsat-o liberă aproximativ o oră. Dacă vrei să înțelegi ce înseamnă libertatea, dă drumul unui câine care a stat o vreme în lanț. Bucurie intraductibilă. Ochii ei inteligenți sclipeau a mulțumire. A dat zeci de rotocoale grădinii, gonind furios peste miriște, ca și cum ar fi dorit să uite prizonieratul, venea când o chemam și își întindea supusă capul spre mâna mea, dar rămânea totuși încordată, ca un arc, fiind pregătită să lupte pentru libertatea dobândită. Când am plecat, a venit cuminte la cușcă să-i prind lesa, m-a privit matur, demnă, fără să schelăleie ca și cum mi-ar fi spus : du-te sănătos, aici acasă voi avea eu grijă ca totul să fie în ordine! Am un simțământ de siguranță, îmi este prietenul de încredere, ne înțelegem, este un suflet care cu certitudine nu mă va trăda.
Apud Obama: la Washington dacă vrei un prieten, ia-ți un câine! Ne-a plagiat, zicala rostită pe plaiuri mioritice, de când lumea: stăpâne, stăpâne, mai cheamă și-un câne !