„Ghici cine s-a întors?”

- M-am întors! mi-a zis umbra și am tresărit.
- Te-ai întors de unde? am făcut eu, încercând un ton total dezinteresat.
- Cum de unde?!... De unde am fost!
- Păi, am continuat, ai fost plecată?
Umbra a mârâit.
- Normal că am fost plecată. Am fost plecată mai bine de o săptămână. Vrei să spui că nu ai observat?
Normal că observasem, la naiba! Aproape că o luasem razna, dar vroiam să o iau puțin la mișto, să mă răzbun.
- Nu am știut, i-am răspuns. M-am luat cu una, cu alta și a trecut timpul. Doar nu crezi că n-am altceva mai bun de făcut, decât să mă uit pe pereți după umbre.
- Cu cine vorbești? a mormăit nevastă-mea din pat. S-a făcut dimineață?... Vrei ceva?... E încuiată ușa de la intrare?... Lumina la baie ai uitat-o aprinsă?...
Numai ea putea pune atâtea întrebări deodată.
- Nu vorbesc cu nimeni, nu e dimineață, nu vreau nimic, e încuiată, e stinsă…
- În ce ordine?
„Ce?!...”
- Ce vrei să spui?
- Cum adică?
M-am scărpinat în cap ca o maimuțică și nu i-am mai răspuns. „Doarme”, mi-am zis. „Vorbește aiurea, așa facem toți…”
Tot ea a fost aceea care a continuat:
- Puteam să jur că nu vrei nimic!
Asta chiar că m-a lăsat cu gura căscată.
După câteva clipe de tăcere, am întrebat-o:
- Ce vrei sa spui cu asta dragă?
- NIMIC , a subliniat ea cuvântul. Absolut NIMIC, scumpule…
Iar mi-a închis pliscul. „Ce naiba?!”, mi-am zis. „Vrea să facem dragoste, sau vreo chestie în genul ăsta?!..."
- Nu deșteptule, a comentat umbra, vrea să joace o macaua, du-te și adu cărțile!
M-am uitat la ceas. Era trei dimineața.
- Ce faci, te uiți la ceas? Nu e ora potrivită pentru "sculat" sau pentru jucat cărți? Poate vrei să te speli pe dinți înainte, sau să faci un pipi, sau să-ți lustruiești pantofii, și-a continuat umbra joculețul.
„Dacă puteam, îți dădeam un pumn!", i-am zis în gând, furios.
- Din păcate, nu poți, așa că mulțumește-te cu doar cu visul! a venit replica.
Am lăsat-o să bolborosească și mi-am concentrat atenția asupra soției. După câteva minute de pupice și dulcegării, s-a trezit.
- Adu-mi și mie puțină apă! m-a rugat.
- Imediat! m-am grăbit să-i îndeplinesc dorința.
După ce a băut, i-am luat paharul din mână, l-am pus pe noptieră și am făcut o încercare de a mă cățăra pe ea, dar am fost întrerupt brutal la jumătatea drumului.
- Ce crezi că faci? m-a întrebat.
- Păi... dragoste! i-am răspuns nedumerit.
- Nu scumpule, m-a pus ea la punct, ceea ce faci tu acum e NIMIC!
Și-a reluat poziția de somn și în câteva secunde a adormit.
Momentul ăla „sexy", m-a blocat de-a binelea. M-am îndreptat spre bucătărie și am pus ibricul pe foc. Aveam chef de o cafea.
- Să faci două că beau și eu! a chițăit umbra.
Nu am mai rezistat și am început să râd.
- Acum chiar că am înnebunit! am rostit printre sughițuri.
- Nu ești nebun, m-a asigurat umbra. Nebun erai în cazul în care vorbeai singur, dar tu vorbești cu mine, nu!?...