-Am venit mai mulți cu mașina dis de dimineață și în plus mai aveam și câte ceva de luat din B. îmi răspunse Dinu un pic distrat, admirând o bacantă, situație extrem de jenantă pentru mine care trebuie să mărturisesc aveam pentrul el sentimente ce le întreceau pe acelea circumscrise unei aventuri de-o noapte. El mințea cu o ușurință fantastică iar eu începusem deja să fiu geloasă pe....bacante.
-Și de ce singur ...acum?-plusai eu in felul meu absolut imoral de a-mi ascunde timiditatea.
Dorina îmi era cea mai bună prietenă, simțea că se întâmplă ceva cu mine și de aceea schimba priviri din ce în ce mai insistente cu profu',dar nici unul dintre ei nu avea curajul să întrerupă acel circ grotesc,în care toată lumea știa despre toată lumea ori ca minte cu nerușinare ori ca ascunde ceva.
Dinu, of, Dinu părea foarte surprins de acea întrebare. Lăsase până și nudul în pace ca să mă privească direct în ochi cu ochii lui negri și extrem de pătrunzători ca niște lasere. Nici măcar sticla ochelarilor fini cu lentilă falsă(știam că e falsă pentru că-i incercasem din curiozitate cu o noapte înainte) nu putea să oprească privirea aceea. Trebuia încă de atunci să fi știut că totul era fals la el!
Măcar atunci când mi-a "explicat" că-i poartă ca să pară mai intelectual. Să pară...Ce ciudat...
-Bună ziua, auzii în spatele meu o voce pe care parcă Dumnezeu mi-o trimisese ca să mă scoată din transă. M-am întors și mi-am revăzut după mulți ani profesorul de fizică. Am zâmbit uimită că mă gândisem la lasere...Profesorii se salutară ca intre colegi, profesorul de desen, profu' cum il alintam noi, care ne fusese și diriginte și domnul Roman, care fusese și director și ne căuta pe fete la matricole iar pe băieți îi trimitea să se tundă. Ce vremuri...Și-atunci mi-am adus aminte de versurile lui Eminescu "Vreme vine, vreme trece" și m-am simtit un pic mai sigura pe mine, ca de eram si eu un pic...poetă.