"Inegalitatea este inerentă naturii noastre, este legea care guvernează universal.

Când s-a văzut o mare perfect calmă?

Ce animal e la adăpost de prădători și de foame?

Lupta pentru supraviețuire ascute ingeniozitatea și simțurile și ne împinge spre progres, cel puternic îl dărâmă pe cel slab și așa a fost dintotdeauna, pentru muritori și olimpieni deopotrivă.

Democrația este o înșelătorie și nu va întârzia să cadă.
Nimeni nu visează să fie sclav și să-și plece grumazul, dar este în firea lucrurilor să existe sclavi și stăpâni, chiar atunci când va veni ziua în care nu va mai exista sclavie.

Niciodată o societate nu se va putea conduce după principiul egalității, atât timp cât va fi o societate a bărbaților, diferiți ca ambiție și ca înzestrare naturală, așa cum nu e posibilă nici pacea în prosperitate sau în imperiu, iar navele înarmate până-n dinți n-ar trebui să lipsească din portul nici unei cetăți care vrea să dăinuiască.

Ne-am nascut în mișcarea continuă, asemenea focului și ne consumăm în flăcările lui și prin vene ne curg cărbuni aprinși, iar a trăi înseamnă a purta un război permanent în care ne zbatem să câștigăm în fața providenței.

Anii trec, ne luptăm cu vitregiile sorții, unii se încred în soartă, alții se tem de ea.

Eu mi-am înarmat navele, mi-am uns curelele scutului ca să-mi protejeze bine pieptul, mi-am ascuțit sulițele din lemn de frasin și am bătut bine bronzul spadei, și n-am încredere să las pe nimeni, nici măcar pe propria mamă, să-mi vegheze somnul agitat de întunecata dorință a celor care-mi urzesc moartea.

Așa am supraviețuit comploturilor și conspirațiilor și am sfârșit întotdeauna singur, fugind din locul în care am fost trădat, ca să caut refugiu în altă parte, mereu fugar, ca o stea căzătoare.

Nimeni nu-mi este domn și stăpân."
(Alcibiade)


"Egalitate, libertate...Nu sunt altceva decât niște cuvinte!
Și, înainte de toate, de ce le puneți mereu unul lângă celălalt? Ele se exclud, de fapt.
Dacă cineva este liber, atunci nu aspiră să fie egal cu ceilalți. Aspiră să le fie superior."
(Conos)


"Ei bine, tocmai aici se află delicatul echilibru.
Sunt liber să-mi exprim părerile, dar, pentru atâta lucru, n-o să-mi arog și dreptul de a le impune."
(Protagoras)



Descriere carte:

Neobula, cea mai dorită hetairă din Milesiana - o celebră casă de toleranță din Atena - și una dintre cele mai influente femei ale vremii, este violată de bogatul și puternicul Anito. Acest fapt declanșează un șir de evenimente cumplite, ale căror protagoniști sunt Socrate, Platon, Aristofan, Aspasia și multe alte personaje din Atena secolului al V-lea î.Hr. Când Anito este asasinat, Prodicus din Cheos, sofistul pasionat de logică, se va folosi de cunoștințele sale pentru a dezlega misterul ce plutește în jurul acestei crime.


Editura RAO - 2006