Nu mai contează dacă mă înșală pentru că vreau să reîncălzesc această relație care mi-a adus trăiri puternice și multe schimbări. Nimeni nu a fost de acord cu noi și poate din acest motiv am mers în pofida tuturor pe drumul nostru.
- Șmecherii nu au ce căuta în familia mea, a zis tata! Ce școală are, unde muncește, ce fac părinții lui pentru existență și cum o să te întrețină el pe tine o viață de aici încolo??? Au fost doar câteva întrebări la care nu am putut răspunde...ce era să zic: e șmecher, nu a terminat liceul pentru că a bătut un profesor care l-a pus să facă flotări, ironic - face flotări mai târziu cu Anemona, alt sport - , nu a muncit o secundă în viața lui, părinții lui...maică'sa era femeie ca lumea, dar oamenii buni nu trăiesc mult, are nevoie Doamne Doamne de îngeri; tragem linie la acest capitol, nu are cont în bancă, nu are nimic al lui, nici măcar o garsonieră confort II, nu are...nu ...dar e șmecher și-l iubesc.
Multe discuții au încercat ai mei cu mine, mă iubeau și nu își doreau pentru mine o existență altfel decât îmi oferiseră. Dar el a fost refularea împotriva alor mei, era mărul discordiei din care mușcasem și mă schimbasem. Tot timpul mi-am manifestat prin diverse fapte, acțiuni sau gânduri personalitatea, dar ai mei știau că eu trebuie să fac în viață asta și asta și să merg pe drumul trasat de ei pentru că ei nu au putut, nu au avut situația financiară, nu a avut cine să-i înțeleagă și erau alte vremuri. Ãsta este unul din motivele pentru care e mai bine acum decât înainte de Revoluție, s-a mai schimbat mentalitatea părințiilor noștri, mai cer sfaturi și copiilor, chiar dacă... nu sunt maturi, te lasă să te lovești de pragul de sus să-l vezi pe cel de jos. Și eu m-am lovit, puternic! Dar nici de'a naibii nu recunoșteam!! Bine, am și realizat cam târziu și mă încăpățânam să reîncălzesc relația cum faci cu mâncarea la microunde: tot timpul pe fugă, setezi la 5 minute, apeși butonul și te întorci când e gata. Cu relațiile e mai greu, nu ai butonul de start și nici nu poți să te întorci când e gata pentru că niciodată nu e gata, tot timpul apare ceva pe parcursul încălzirii, se produce un scurtcircuit și trebuie iar s-o iei de la capăt. ooppsss...am uitat să bag mașina de spălat și coșul de rufe dă peste. La mama nu-mi băteam capul cu atâtea treburi casnice, nici acum nu mă omor cu capitolul mâncare, dar nu are cine mi le face și trebuie să le fac. Norocul meu cu internetul, toate rețetele le găsești aici și cu mâncarea semipreparată că altfel ar trebui să-mi dau licența în bucătărie și nu sunt facultăți pentru asta.
- Zâna mea, bună dimineața!
- Bună dimineața, zâna mea! Hai la cafea cu mine să-ți spun ceva frumos...Zâmbesc, dar nu mă vede.
După ce-și face toate cele necesare, revine. Vrea să-i spun ceva frumos, dar nu îmi vine nimic în minte, decât eterna propoziție: Promite-mi că nu te superi, nu o să-ți convină, nu spun nimic dacă nu-mi promiți!
- Hai că nu mă supăr așa de dimineață, orice ar fi! Te cunosc și nu cred că ai fi putut face ceva atât de grav ieri când ne-am certat încât să mă enervezi atât de repede.
- Te vei enerva, promite-mi! nu zic nimic...pe bune.
- Promit! Gata, ești mulțumită?
- Da. Știi că eu vreau tot timpul să ne fie bine și ...cum mi-ai zis acum câțiva ani că ai vrea să cunoști un om pe care nu l-ai înțeles niciodată și cum eu aveam ceva timp liber, când ai fost plecat după DJ ieri, m-am dus să-l văd pe tatăl tău. Eram curioasă, poate mai mult decât tine și nu ți-am spus, nu m-ai fi lăsat sigur... Mă urmărești?
- Da...și-și mai aprinde un Malboro roșu, vizibil nedumerit. Continuă!
- Și i-am zis cine sunt și că aș vrea să știu toată povestea, dacă și-o mai amintește... și mi-a zis tot, exact așa cum știam și noi, aceeași variantă, cu mențiunea, care mi s-a părut notabilă că erau amândoi prea tineri și că el nu era pregătit să aibă un copil. Ar mai fi vrut să se distreze...
Tace, știu că nu-i convine, dar nu mai are ce face. Și ce a mai zis?
- Că ar vrea să mergem amândoi la el la bar să te cunoască, dar să nu știi că el e cel care te-a proiectat. Cred că ar fi corect față de amândoi să te duci singur, să vă spuneți off-urile fără mine, am fost intermediarul vostru până aici, acum voi trebuie să vă vedeți când și dacă sunteți pregătiți, zâna mea!
- Nu mă duc, nu mă interesează nimic despre el, poate să și moară din partea mea! Unde a fost în toți acești ani? De ce nu m-a căutat? A făcut alți copii care să-i amintească de mine, credea că poate să mă înlocuiască? Nu trebuia să te duci nici tu și chiar nu îmi dau seama de ce ai făcut-o, nu aveai altceva mai bun de făcut??? Puteai să faci mâncare, să speli, să nu mai ai timp să te gândești la prostii.Când o să-ți vină și ție mintea la cap? Așa se întâmplă numai în romanele pe care le citești toată ziua, nu în viață! Nu face o femeie de capul ei!!
Pleacă, se schimbă și nu-l mai văd până diseară. Se duce să joace la mașinuțe, alea cu fructe sau cu poker, îl calmează. Stiu.
- Ies, vezi ce mai faci până vin. Poate mi-l aduci în casă tu cu împăcările tale după o viață de om!
- Vezi că mai târziu vin fetele pe la mine, poate ieșim și noi undeva, să te gândești.
- Da, poți să te duci oriunde, să faci ce vrei, nu mai merg niciunde cu tine. Faci ce vrei! Că orice aș zice, tu tot ca tine faci!
Și se duce; cam așa sunt toate discuțiile noastre în ultimul timp. Tot ștergem totul cu buretele, tot apar altele. Și ne învârtim în același cerc, zâmbind când ieșim cu prietenii, plini de spume și de cuvinte nespuse care ne schimbă de pe o zi pe alta, ne fac să devenim alții...și totuși zâmbim, și râdem la glume, și ne comportăm ca și cum am fi foarte îndrăgostiți, ca și cum nu am avea nicio problemă.
Ne punem măștile de ieșit din casă. De ce?? Pentru că așa face toată lumea! Pentru că încă ne țin nervii! Și putem zâmbi!
Eu de unde să știu de ce...