poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-15 | | Înscris în bibliotecă de Tudor Giugariu
Pe fata o chema Flora.Avea o frunte inalta, bombata, marcata acolo unde se retragea spre tample, prin doua usoare proeminente abia vizibile.Fruntea aceasta care ar fi putut fi a unui adolescent , inflexibila, era singurul lucru cu adevarat frumos la ea.El i-a spus odata - mult mai tarziu - privind-o in timp ce se pieptana, vazandu-i si tamplele dezgolite, dar ea i-a raspuns linistita ca o astfel de frunte poate sa nu insemne nimic.El a ascultat-o, era nedumerit si nu a mai adaugat nici un cuvant.
Pe Flora o vedea in fiecare zi, lucrau impreuna in acelasi atelier.Ea era imbracata intotdeauna in rochii de culori foarte deschise; intr-un anumit fel rochiile semanau toate intre ele - poate numai din cauza culorilor, poate pentru ca el nu stia sa deosebeasca bine dacat culorile - lui i se parea, in orice caz, ca lucrul acesta il priveste numai pe el, ea nu vroia sa faca nimic care i-ar atrage lui atentia.Cateodata in timpul zilei se uita atent la ea.Nu-i raspundea, desi era convins ca stie ca o priveste. Cu cateva zile inainte de sfarsitul saptamanii aceleia i-a spus sa mearga cu el la munte.Flora l-a intrebat unde au sa doarma si el a raspuns "oriunde" , parand intrucatva nedumerit.Ea a tacut.Atunci el a intrebat-o daca se teme de ceva si cand i-a pus intrebarea a infruntat-o.Flora a ridicat capul, nu s-a ferit de nimic.Din felul cum l-a privit, el a inteles ca va merge.N-a stiut ce sa faca insa cu privirea ei, a spus atunci repede "o sa fie grozav" si s-a oprit. Au plecat sambata impreuna la munte.Au dormit in cort, a doua zi el s-a sculat inaintea ei si a iesit afara.S-a dus sa se spele, mergea fluierand, lovindu-se cu varful stergarului intre omoplati; iarba crestea uda in jurul picioarelor lui, dar el pasea cu calcaiele adanc infipte. Mai tarziu Flora a pregatit ceva de mancare iar dupa aceea s-au intins amandoi la soare.Au petrecut toata dimineata in felul acesta.Uneori el atipea.Ea statea cu ochii inchisi sub lumina goala a soarelui, dand impresia ca doarme.Nu-i parea rau de nimic.Poate doar de faptul ca el si-a inchipuit ca a fost abil. La pranz au desfacut o conserva mare, din care au mancat pe rand cu briceagul.Foloseau un briceag cu o lama lata ca de altoit.Flora simtea cateodata otelul pe buze, el insa radea, "te obisnuiesti, are sa-ti placa", si cand vorbea avea gura plina de paine muiata in sos.Dupa aceea au baut putin coniac si el s-a culcat cu ea pe iarba langa cutia de tabla care nu mai era de nici un folos. Era un baiat puternic, cu o piele uscata, care mirosea a praf sau a nisip cald.O mangaia pe frunte, iar ea simtea ca totul este bine. Apoi fata s-a ridicat, a strans rucsacul, iar el a atipit. Mai tarziu nu s-a schimbat aproape nimic. Flora il astepta seara . Lasa usa deschisa si se intindea pe pat.In camera patrundea mirosul de caldaram incins de soare.El nu intarzia mult.Cand nu venea ii telefona, spunandu-i ca este obosit sau ca a trebuit sa lucreze.Apoi venea a doua zi, ii apuca obrajii in maini si ii saruta fruntea.Noaptea, cand pleca de la ea, caldaramul nu mai era incins. Ea stia ca nu e nevoie sa fie altfel. Intr-o zi a venit impreuna cu un prieten.Au stat pana seara tarziu si au baut vin rosu de tara.Vinul era putin amar.El si prietenul se plimbau prin camera si radeau. L-a plecare si-a condus prietenul pana la usa si a ramas.Flora ar fi dorit ca el sa plece odata cu celalalt si sa se intoarca putin mai tarziu.Dar nu i-a spus nimic. De atunci a inceput sa ramana la ea pana dimineata. Venise toamna. Se auzea ploaia in tabla de la fereastra toata noaptea.Nu il mai astepta cu usa deschisa.Cateodata, in camera era cald si mirosea a pamant umed, mirosul crizantemelor din vaze.Ea se trezea noaptea si asculta ploaia.Ii asculta si rasuflarea lui.El dormea pe partea dreapta cu mana sub perna.Uneori nu i se mai auzea respiratia.Ea inchidea atunci ochii si astepta. Dimineata se scula inaintea lui si ii prepara ceaiul.Prajea felii subtiri de paine pe care le ungea cu unt si le rontaia cu pofta.Apoi plecau impreuna. El lua intotdeauna primul tramvai. Cand intra ea in birou ii raspundea pe un ton politicos.Lui nu-i placea sa se faca aluzii la ei.Isi mutase planseta langa fereastra spunand ca acolo are lumina mai buna.In felul acesta nu se mai puteau privi direct de la locurile lor.Uneori el oferea in pauza cate o prajitura tuturor fetelor din birou. Intr-o zi Flora a venit la el si i-a pus un pachetel pe scaunul de langa planseta - dimineata nu sunase ceasul si el a plecat fara sa mai astepte sa-i pregateasca ceaiul.Tocmai atunci cineva a avut nevoie de scaun.El a luat pachetelul de pe scaun si a intrebat tare : - Astazi e o aniversare ? Flora l-a privit.S-a intors apoi si a plecat la planseta ei. El a zambit in spatele ei, dar nu a spus nimic, nici nu i-a venit in minte ce ar fi trebuit sa spuna.A desfacut pachetelul si a inceput sa manance sandvisul.Intre doua felii subtiri de paine prajita erau intinse bucati mici de costita afumata, usor rumenita.Ea le prajise atent ca sa nu se usuce. Ii era foame si rupea cu inghitituri mari din sandvis.S-a ridicat in picioare facandu-si de lucru in spatele plansetei, acolo de unde o putea vedea.Ea statea aplecat si lucra atent.Intotdeauna era preocupata de ceea ce facea. I-a parut rau de momentul lui de neliniste. In zilele care au urmat nu a venit la ea.Flora, inainte de apleca de acasa, schimba apa de la crizanteme.Dimineata cand intra in birou o saluta, iar ea ii raspundea linistita, inchizand putin ochii.Uneori el era chemat in alt birou si atunci trebuia sa treaca pe langa planseta ei.Flora se oprea putin din lucru si il privea.El ar fi dorit ca ea sa continue sa lucreze. Sambata, la plecare, a ajuns-o din urma pe strada si au intrat sa manance la un bufet expres.In timp ce el statea la casa, ea a sters masa si a adus tacamurile.Langa ei erau multi oameni care faceau la fel. Au baut o sticla de bere iar el a luat si un coniac.Era cald, mirosea a mancare si a fum rece de tutun. Cu o zi inainte el mancase tot acolo.Atunci era singur.Se asezase la masa lui o fata tanara cu parul strans intr-un coc mare la spate.Ea avea in fata o farfurie cu macaroane din care apuca repede, era foarte atenta la ceea ce facea, cateodata ii scapau macaroane din furculita. O data sau de doua ori ridicase privirea catre el.Dupa masa fiecare plecase singur. A luat inca o sticla de bere dar Flora nu a vrut sa mai bea si el a baut atunci singur.Apoi s-au ridicat si au plecat la ea.Strazile erau uscate, fiindca in ultimele zile batuse mereu vantul. El s-a asezat pe scaun, dupa ceea s-a ridicat si a inceput sa mearga prin camera.Ea rupea frunzele care se uscasera, strangandu-le in pumn.A venit langa ea si i-a spus ca florile sunt frumoase.A intrebat-o daca iarna infloresc crizanteme.Crizantemele din vaza aveau culoarea frunzelor de tutun uscat.A intors-o cu bruschete spre el, a sarutat-o pe buze si pe gat, i-a desfacut nasturii de la bluza.Ea a deschis pumnul si frunzele uscate din pumn au cazut pe jos si pe pat. Mai tarziu s-a intins langa ea in pat si fiecare au fumat cate-o tigara.Taceau. Ea stia ca el o mai doreste numai dupa ce bea bere.Ar fi dorit sa poata plange.S-a sculat din pat si s-a dus sa prepare o cafea. I-a adus cafeaua si au inceput sa vorbeasca despre colegii de birou.Ea i-a povestit o anecdota pe care o auzise de dimineata in timp ce el lipsea din birou si el a ras tare. Apoi Flora s-a urcat din nou in pat langa el.El si-a aprins o alta tigara si a dat drumul la radio.Stateau din nou in pat unul langa altul, dar nici unul nu-l mai dorea pe celalalt.In camera se facuse foarte cald.Caldura se simtea pe piele asa cum se simte cateodata sudoarea. El isi repeta mereu ca lucrurile sunt asa cum trebuie.La un moment dat s-a trezit spunand asta cu glas tare. Flora la privit mirata.Atunci, pentru prima data , i s-a facut mila de el. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate