...
scoala-te, canta, inima bate de ora sase, marea-i la locul ei, viata merge mai departe, Leticia, viata imprevizibila a singurei sale femei din atat de multe, care obtinuse de la el totul in afara de favoarea marunta de a se trezi dimineata alaturi de ea in pat, caci el pleca dupa ce faceau dragoste pentru ultima oara, atarna felinarul pentru cazuri de urgenta in pragul dormitorului sau de burlac batran, punea cele trei zavoare, cele trei lacate, cei trei drugi, se trantea cu fata in jos pe podea, singur si imbracat, cum facuse in toate noptile dinainte de tine, cum facu fara tine pana in cea de pe urma noapte cu visele-i de inecat singuratic, se intorcea dupa muls in camera ta mirosind a salbaticiune in noapte pentru a-ti da mai departe tot ce doreai, intrecand cu mult mostenirea nemasurata a mamei lui, Benediction Alvarado, mai mult decat visase o fiinta omeneasca de pe lumea asta, nu numai pentru ea, ci si pentru neamurile ei nesfarsite care soseau de prin insulele pierdute ale Antilelor fara alta avere decat pielea de pe ele, fara vreun titlu in afara numelui de Nazareno, o familie aspra cu barbati cutezatori si femei cuprinse de fierbinteala lacomiei care luasera cu asalt monopolul sarii, al tutunului, al apei potabile, vechile privilegii cu care el ii favorizase pe comandantii diferitelor arme spre a-i tine departe de alt soi de ambitii si pe care Leticia Nazareno le smulsese incetul cu incetul prin ordine ale lui pe care de fapt el nu le dadea insa le incuviinta, asa sa fie, abolise astfel barbarul sistem de executare prin sfartecarea trupului tras de cai si inceercase sa-l inlocuiasca prin scaunul electric daruit de comandantul debarcarii pentru ca si noi sa ne bucuram de metoda cea mai civilizata de a omori, vizitase laboratorul groazei din fortareata portului unde erau alesi detinutii politici cei mai vlaguiti pentru a se antrena cu ei manuind tronul mortii ale carui descarcari absorbeau intreaga energie electrica a orasului, stiam cu precizie ora acestui experiment mortal fiindca ramaneam o clipa in bezna cu respiratia taiata de groaza, pastram un minut de reculegere in bordelurile din port si inchinam un pahar pentru sufletul condamnatului, nu doar o data ci de mai multe ori caci majoritatea victimelor ramaneau prinse in curelele scaunului ce le brazdau trupul ca un salam legat cu sfoara scotind fum si mirosind a carne arsa dar inca gafaind de durere, pana cand cineva se indura de ele si le omora impuscandu-le dupa mai multe incercari nereusite, totul ca sa-ti faca tie pe plac, Leticia, pentru tine golise puscariile si autorizase din nou repatrierea dusmanilor lui si dadu un decret euforic ca nimeni sa nu fie pedepsit pentru delict de opinie, nici urmarit pentru convingerile sale intime, incredintat din tot sufletul in plenitudinea toamnei lui ca pana si cei mai inversunati adversari aveau dreptul sa-i impartaseasca linistea de care el se bucura in noptile molcome de ianuarie alaturi de singura femeie demna de privilegiul de a-l vedea fara camasa si in izmene lungi si cu uriasa umflatura a herniei aurita de razele lunii pe terasa palatului, contemplau impreuna salciile misterioase daruite de Craciun de regii Babiloniei pentru a fi plantate in gradina batuta de ploi, desfatandu-se de soarele palid prin perdeaua de apa ce nu inceta sa cada si de steaua polara aninata in inaltul frunzelor, scrutind universul pe undele radioului interferate de bruiajul batjocuritor al planetelor fugare, pe cand ascultau impreuna episodul zilnic din romanele difuzate pe postul din Santiago de Cuba care le lasau in suflet un simtamant tulbure, nestiind daca maine vom mai fi in viata sa aflam cum se sfarseste povestea asta nenorocita, el apuca sa se joace cu copilul inainte de a-l trimite la culcare si-l invata tot ce se putea sti despre minuirea si pastrarea armelor de razboi, stiinta omeneasca pe care el o cunostea mai bine ca oricine, insa unicul lui sfat a fost sa nu dea niciodata un ordin daca nu esti sigur ca o sa fie indeplinit, punandu-i sa-l repete atat cat i s-a parut ca e nevoie pentru a nu uita in veci ca singura greseala care nu o poate face nici macar o data in toata viata un om investit cu putere si autoritate este aceea de a da un ordin fara a fi incredintat ca o sa fie indeplinit, un sfat mai degraba de bunic patit decat de parinte intelept si pe care copilul n-avea sa-l uite niciodata chiar de-ar fi trait cat el, fiinda i l-a bagat in cap pe cand il invata sa traga pentru prima oara la varsta de sase ani cu un tun cu recul ale carui bubuituri de urgie au dezlantuit, socoteam noi, ingrozitoarea furtuna uscata cu fulgere si tunete vulcanice si turbatul vant polar de la Comodoro Rivadavia care a rascolit strafundurile marii si a luat pe sus circul cu animale care-si ridicase cortul in piata vechiului port al vanzatorilor de scalvi, incat am scos cu navoadele elefanti, clovni inecati, girafe urcate pe trapeze de furia prapadului, ce printr-o adevarata minune n-a scufundat nava cu banane cu care a ajuns dupa cateva ceasuri tanarul poet Felix Ruben Garcia Sarmiento care avea sa devina faimos sub numele de Ruben Dario, din fericire marea se linisti pe la patru, vazduhul curatat se umplu de furnici zburatoare si el aparu la fereastra dormitorului si vazu la adapostul colinelor din port mica nava alba aplecata la tribord si cu catargele rupte, dar plutind in afara de orice primejdie in blandetea dupa-amiezii purificate de pucioasa furtunii, il vazu pe capitan pe puntea de comanda conducand manevra dificila in cinstea pasagerului ilustru cu haina de postav cenusiu si vesta la doua randuri de care el nu auzi decat in duminica urmatoare cand Leticia Nazareno il ruga sa-i faca favoarea de neconceput de a o insoti la serata lirica la Teatrul National si el incuviinta fara sa clipeasca, de acord.