poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-14 | | *** Luni room_service_boy: salut, dau buzna, știu, scuze , o prietenă comună mi-a spus că ești simpatică fata_cafenie: tu cine naiba ești? room_service_boy: cosmin fata_cafenie: ne cunoaștem? room_service_boy: nu fata_cafenie: care prietenă comună? room_service_boy: nu există. dar o putem face fata_cafenie: nu mai spune! da ce creativ ești dumneata! room_service_boy: am avut fler, ai simțul umorului fata_cafenie: totuși, de unde ai id-ul meu? room_service_boy: de nicăieri. eram curios să văd dacă există userul fata_cafenie. am încercat și fata_verde. nu mi-a răspuns nimeni fata_cafenie: ok, ți-ai satisfăcut curiozitatea? room_service_boy: curiozitatea da fata_cafenie: și mă rog ce alte satisfacții mai cauți? cam nepractic mod de a ieși la agățat room_service_boy: scuze dc. te deranjez, nu vroiam decât să schimbăm două vorbe. nu crezi că e interesant, vorbesc cu fata cafenie însăși fata_cafenie: bine room service boy, dacă îți dau un bacșiș, mă lași? am de lucru room_service_boy: sigur. dacă zici că ești ocupată fata_cafenie: ajunge? room_service_boy: mersi. e mai mult decât așteptam. poate altă dată fata_cafenie: nu știu, pa room_service_boy: pa *** Marți room_service_boy: și acum ai de lucru? fata_cafenie: ce-ți pasă ție ce fac eu? room_service_boy: nu știu, poate sunt doar politicos fata_cafenie: nu mai spune! și ce mai ești? room_service_boy: pot fi ce vrei tu. ce-ai vrea să fiu? fata_cafenie: nimic room_service_boy: ei, poate nu chiar orice vrei tu fata_cafenie: room_service_boy: eu cred că nu ești răutăcioasă de felul tău fata_cafenie: reflex de apărare room_service_boy: te înțeleg. dar e un simplu chat, ce poate ieși rău de-aici? fata_cafenie: mda, nu mare lucru room_service_boy: amici? fata_cafenie: spune-i cum vrei. nu mă întâlnesc niciodată cu cineva de pe net room_service_boy: nici eu, ce-ți veni? fata_cafenie: intri des în vorbă cu necunoscute? room_service_boy: nu. e prima încercare. dar cred că cine caută este găsit fata_cafenie: și vrei să te cred? room_service_boy: nu *** Miercuri fata_cafenie: te gândești la cum arăt? poate că sunt altfel... dar nu-ți spun nimic. e mai interesant așa room_service_boy: n-am să mă rog de tine. nu țin neapărat la schimburi de poze fata_cafenie: ai vrea să vezi o poză cu mine? îți dorești? room_service_boy: mă gândesc mereu. am în minte tot felul de versiuni... fata_cafenie: ei na, ce fel de imagini ai tu în minte? nu-ți dau nici o poză room_service_boy: de ce? fata_cafenie: poate că de fapt sunt altfel decât mă vezi tu room_service_boy: și ce dacă. uite, îți stă bine în taiorul ăsta cafeniu fata_cafenie: cafeniu? nu zici rău. dar poate sunt cu totul altfel room_service_boy: e simplu. poți fi pentru mine ceea ce vrei tu. ai libertate maximă fata_cafenie: nu vreau să fiu nimic. m-am plictisit de toți prefăcuții. nu te supăra, n-am nimic cu tine room_service_boy: ei asta-i acuma. de ce crezi tu că oamenii sunt prefăcuți? fata_cafenie: pentru că nu au curaj room_service_boy: ei asta-i... fata_cafenie: oricine vede asta. nu au curaj să fie ei înșiși, se tot ascund room_service_boy: și dacă nu se ascund? poate că pur și simplu nu sunt nimic anume și aleg să fie ceva doar din considerație pentru ceilalți fata_cafenie: atunci de ce prefăcuții sunt falși? de unde senzația de conflict pe care ți-o lasă? room_service_boy: poate că asta e parte din rol. rolul unui rol. și așa mai departe, ca o reflexie multiplă fata_cafenie: ești o ființă bizară. nu știu dacă-mi place asta, dar pare interesant. room_service_boy: americanii spun "interesant" la tot ce nu le place fata_cafenie: ce spuneai de oameni? ai idei curioase room_service_boy: ce știm noi despre cei din jur? cunoști pe cineva, el ți se arată ție înt-un fel. dacă întrebi pe altcineva, ți-l va descrie ca și cum ar fi altă persoană. ce folos? fata_cafenie: bine, dar fiecare om este într-un fel. dacă aș fi urâtă, nu te-ai uita la mine pe stradă. room_service_boy: nu suntem pe stradă fata_cafenie: dar unde suntem? room_service_boy: suntem la mine în cameră fata_cafenie: la tine în cameră? room_service_boy: da. aici, pe birou fata_cafenie: e fain la tine pe birou . și tu ce faci? room_service_boy: ceva ce-ți place ție fata_cafenie: nu crezi că ai prea mult curaj? room_service_boy: ne place? cine are de pierdut? fata_cafenie: păi ne place? room_service_boy: ce întrebare-i asta? fata_cafenie: mda... mai zi, mai zi room_service_boy: ridică mâinile fata_cafenie: așa? room_service_boy: mersi. faină bluză ai. așa-i că nu-i a ta? fata_cafenie: e a prietenei room_service_boy: interesant, parcă ar fi și ea aici fata_cafenie: dar nu e. room_service_boy: te ferești de ea? fata_cafenie: deloc. e simpatică. ți-ar plăcea s-o cunoști room_service_boy: am fi trei... fata_cafenie: mda. prea mulți. poate altă dată room_service_boy: eu unul n-am nimic împotrivă fata_cafenie: în doi e mai bine room_service_boy: acum c-am scăpat de bluză e chiar bine fata_cafenie: ai grijă la capsa aia, ciupește room_service_boy: nu râde. te gâdili? fata_cafenie: nu. scuze. mi-am amintit ceva room_service_boy: ce piele fină ai. oups! credeam că ai tanga fata_cafenie: merge și fără, uneori room_service_boy: aaa, fata_cafenie: nu te opri, acolo, acolo e bine room_service_boy: tremuri... fata_cafenie: ești ud tot. ai părul așa moale... hai pe canapea room_service_boy: te duc eu fata_cafenie: nu mă lăsa jos... room_service_boy: ochii tăi sunt verzi ca un lac în pădure fata_cafenie: verzi? room_service_boy: da, verzi fata_cafenie: și mai ce? spune-mi cum arăt? room_service_boy: părul lung, neted fata_cafenie: ce culoare? room_service_boy: șaten închis. ești mică de statură. ai fața rotundă și zâmbet larg fata_cafenie: mă enervezi, tu mă cunoști. faci mișto de mine pe internet. nu mai vorbesc cu tine. cine ești???? room_service_boy: hei, nu sări așa. nu te cunosc mai mult decât ce mi-ai spus aici. nici nu mă interesează dacă ai ceva de ascuns. e de ajuns ce vrei să-mi dezvălui. fata_cafenie: ești ciudat! de câte ori să-ți spun? nu pricep nimic, nu ai putea fi nici unul din cei care mă cunosc. sau cine naiba știe... fata_cafenie: nu există coincidențe *** Joi room_service_boy: te-ai gândit vreodată că am putea fi doar personaje într-o poveste în mintea cuiva? fata_cafenie: e aiurea. de ce spui asta? știi ce-mi trece prin cap? că ai de gând să arăți cuiva discuțiile noastre. room_service_boy: nu, serios. doar niște personaje. lipsiți în fapt de puterea de a alege. suntem la cheremul unei singure minți, depindem de fantezia ei. ca într-un roman de balzac. întotdeauna mi-a fost frică de romane. romanele își întemnițează personajele fata_cafenie: brrr, ce sumbru ești azi. vorbești în dodii dar chiar ai dreptate. suntem doar personaje construite. nu știu tu, dar eu în realitate nu sunt ca aici. ție îți arăt doar o față room_service_boy: o haină are două fețe. fiercare spune despre cealaltă că e dosul. ziua te gândești la mine, abea aștepți să vorbim. iar acum îmi spui că de fapt tu nu ești aici. care tu ești tu? fata_cafenie: aș vrea să fii real. aș vrea să fii lângă mine room_service_boy: crezi că asta ar rezolva totul? când ți-e sete bei apă, nu mănânci sărat. fata_cafenie: ce vrei să spui? room_service_boy: eu sunt real. sunt exact ceea ce vezi. până când vei vrea să vezi altceva. tu ești cea care ai spus că nu te întâlnești niciodată cu parteneri de chat fata_cafenie: încerci să mă aburești. nu mă întâlnesc cu tine room_service_boy: cred că te cerți singură. fata_cafenie: ai dreptate. e un joc la limită. uneori simt că nu mai pot room_service_boy: e un joc, asta e. dar ce nu e un joc? fata_cafenie: de fapt eu nu mă joc. niciodată nu mă joc. nu sunt ușuratică room_service_boy: mai ales ieri erai seriozitatea în persoană. știi ce aș râde... să aflu că ești un tip fata_cafenie: aș putea fi room_service_boy: ai putea fi *** Vineri fata_cafenie: ce zici, ceea ce facem noi se cheamă sex? room_service_boy: se cheamă cum vrei să-i spui. îți place? fata_cafenie: mă întreb dacă e ok. nu știu, moral, corect... room_service_boy: ai vreo obligație față de cineva? fata_cafenie: prefer să nu mă gândesc la asta room_service_boy: aș putea spune că nu e sex. pomul se judecă prin fructele sale. fata_cafenie: nu-i adevărat. uite, aveam un vișin, făcea cele mai meseriașe vișine din cartier. când au început să crească pe sub casă rădăcinile lui dărâmau peretele. l-au tăiat. room_service_boy: povestea asta a ta... tare rău. când vorbești de sex, vorbești de rădăcini pe sub casă fata_cafenie: ești un tip foarte special. cum naiba de tipii interesanți sunt numai pe internet? room_service_boy: pentru tine sunt doar o poveste? fata_cafenie: nu fi trist, eu sunt de vină. în definitiv, nici eu nu sunt aici mai mult decât tine. nu era mai bine să fim acum într-o cofetărie? sau într-un tren... room_service_boy: îmi plac trenurile fata_cafenie: și mie. am mereu fantezii cu trenuri room_service_boy: am avut un vis... vrei să ți-l povestesc? fata_cafenie: nu acum room_service_boy: dar ce-ai vrea acum? fata_cafenie: acum sunt tristă room_service_boy: uite ce am pt. tine fata_cafenie: da, era și timpul să apari cu flori room_service_boy: scuze, nu sunt flori fata_cafenie: da ce-s? room_service_boy: bomboane cu licoeur fata_cafenie: wow, bune! povestește-mi visul room_service_boy: iau și eu una, 10x. uite, se făcea că era o casă departe, în dreapta. dar era gard înalt de sârmă. voiam să ajung în casa aceea și n-aveam cum să trec. și am mers înainte fata_cafenie: așa room_service_boy: înainte era un munte mare. și am suit, ca să pot ocoli gardul. gardul suia și el pe munte fata_cafenie: și nici o poartă room_service_boy: exact. dar de sus de-acolo știi ce se vedea? fata_cafenie: ce? room_service_boy: jos, un pic mai încolo de locul din care plecasem era o poartă. larg deschisă. altcineva tocmai intra înăuntru. apoi m-am trezit fata_cafenie: ce crezi că era în casa aia? era casa ta? room_service_boy: nu era casa mea. nu știu. era ceva care mă atrăgea acolo. fata_cafenie: poate că e mai bine că n-ai intrat. room_service_boy: n-am să știu niciodată fata_cafenie: parcă spuneai că e important ce ai, nu ce n-ai room_service_boy: sper să se repete visul, aș vrea să știu ce-i în casa aia fata_cafenie: ce să fie, în case sunt oameni. room_service_boy: ai dreptate. e doar un vis *** Sâmbata room_service_boy: mai bine spune-mi despre tine fata_cafenie: care mine? nu ești prea curios? room_service_boy: oricum nu voi ști. ai libertate totală fata_cafenie: și ce vei face cu niște cuvinte goale? room_service_boy: doar cuvintele contează. ce nu e în cuvinte, nu e nicăieri. fata_cafenie: o prostie. cel mai banal contraexemplu, limbajul trupului room_service_boy: limbaj - vorbire. limbajul trupului se traduce tot în cuvinte fata_cafenie: nu intru în polemici cu tine, ai idei puține da' fixe room_service_boy: ok. suntem aici ca să ne simțim bine, restul nu contează fata_cafenie: bine pune-mi întrebări. ce vrei să știi? room_service_boy: nimic. totul. habar n-am. vreau să-mi povestești. ai pe cineva? fata_cafenie: am room_service_boy: spune-mi despre el fata_cafenie: suntem căsătoriți de 5 ani. e un tip tăcut, rar când scoate două cuvinte, însă atunci toți tac. are un calm imperturbabil dar e atent la tot. nu știu cum reușește să nu-i scape nimic. cu toate astea, înăuntru e un sentimental room_service_boy: e... bun? fata_cafenie: e incredibil. nu se mai termină. uneori mă rog să adoarmă, să uite de mine. room_service_boy: deci ești fericită fata_cafenie: sigur room_service_boy: păi și eu? fata_cafenie: tu ești simpatic. și mă faci mereu curioasă room_service_boy: dacă ar trebui să alegi? fata_cafenie: n-am ce alege, tu ești aici, el acolo. sau invers, mă rog room_service_boy: așa deci, deschizi dulapul și iei ce-ți convine. azi chiloți roz, mâine negri fata_cafenie: nu, pentru tine n-am nevoie... de culori room_service_boy: n-ai nevoie de nimic pentru mine. doar de o nevoie... fata_cafenie: te plângi? room_service_boy: deloc. doar rumeg povestea ta fata_cafenie: lasă rumegatul în seama cui trebuie, că lapte tot nu vei da room_service_boy: ok. fie cum zici tu *** Duminică fata_cafenie: tot timpul mi s-a spus să mă feresc de oamenii vulgari room_service_boy: ce plicticos fata_cafenie: tu nu ești vulgar room_service_boy: vulgarii nu par genul tău. m-am adaptat fata_cafenie: ei, ia încearcă-mă room_service_boy: așa, pur și simplu? fata_cafenie: nu știu, improvizează room_service_boy: don'șoară, nu-mi faci o vizită, tocmai mi-am luat saltea relaxa fata_cafenie: n-ai nici un haz room_service_boy: hei, păpușa, ce pectorali ai. nu vrei un masaj? fata_cafenie: acum începi vag să te apropii. room_service_boy: ei bine... bagaboanto, ce faci cu țâțanele alea, nu mă lași să mă plimb și io între ele o tură? fata_cafenie: nesimțitule room_service_boy: fata_cafenie: ok, m-ai convins room_service_boy: si ce mai zici tu? fata_cafenie: nimic room_service_boy: zi-mi mai bine că n-ai chef de mine fata_cafenie: nu vreau să te supăr, nu e vina ta room_service_boy: mai bine povestește, cine știe... fata_cafenie: nu. cred că am nevoie de toate astea înăuntrul meu. room_service_boy: am devenit plicticos, îmi pare rău fata_cafenie: poate altă dată, când mi se vor mai lămuri niște chestii. room_service_boy: este vorba despre un el? ai pe cineva? fata_cafenie: promite-mi că nu vei râde de mine room_service_boy: suntem amici. sunt numai urechi fata_cafenie: cred că "el" există doar în capul meu room_service_boy: tot pe net? fata_cafenie: nu domne, e real, real de tot. văzut, auzit, vorbit cu el room_service_boy: hai zi fata_cafenie: acum când mă gândesc îmi pare totul o prostie fata_cafenie: un prieten de-al fratelui meu stă la noi câteva zile, are treabă în oraș room_service_boy: ai pus ochii pe el fata_cafenie: nici nu știi cum e, el e firesc, natural, nu stiu.., cu picioarele pe pământ fata_cafenie: nu vorbește aiureli, real, real fata_cafenie: cred că seamănă cu frate-meu room_service_boy: ei na... de când îl cunoști? fata_cafenie: de o săptămână, dar s-au întâmplat atâtea într-o săptămână room_service_boy: ce mișto de voi fata_cafenie: pe naiba, nici nu știu dacă îl interesez în realitate. adică, mai mult decât pentru o noapte-două room_service_boy: deci ați comis-o fata_cafenie: nu tocmai. alaltăieri noapte mi-a facut o vizită. nu credeam că un bărbat poate ști atâtea despre trupul meu room_service_boy: ei, și te plângi? fata_cafenie: ieri noapte n-a mai venit la mine în cameră fata_cafenie: deja s-a plictisit de mine? ce naiba o face? fata_cafenie: nu știu de ce îți spun toate astea... room_service_boy: și tu acuma, poate e un pic nesigur... fata_cafenie: da' m-am dus eu. el dormea în sufragerie, singurul pat liber. m-am dus pe la 2, să văd ce face nu dormea. asculta muzică și butona ceva la un lap-top room_service_boy: asculta Coldplay? fata_cafenie: asta-i culmea, de ce tocmai Coldplay? room_service_boy: "cine caută este găsit" fata_cafenie: room_service_boy: nu există coincidențe fata_cafenie: nu nu te cred, nu se poate room_service_boy: lasă, hai în sufragerie |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate