poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-04 | |
Să vă spun cum se vede din geamul meu de la stradă începutul unei povești...de dragoste.
I-a luat mâna grea între degetele lungi și subțiri;și-a înfipt privirea în ochii lui opaci de sub sprâncenele unite-n încruntare și i-a spus:'Nu mai fii atât de morocănos că nu o să observi primăvara!'.Ca de obicei,nici un răspuns în afara mormăielilor bărbiei afundate în piept...'Uite vezi,vezi?!Þi-am spus eu!...'...'Ei,sunt doar niște copaci goi și murdari.'...'Tu ești orb?Nu vezi verdele din ei?Uite,muguri!'. Râsul ei răsuna și acoperea zgomotele orașului.Pășea zâmbitoare prin noroi,cu mâinile fluturând prin aer,arătând spre toate zările,fire de iarbă,muguri și câte un strop de cer. 'Ce zi tâmpită!'...'Taci!'.Fruntea ei îngustă s-a-ncruntat;s-a răsucit pe călcâie către el,amenințătoare și subțirică.'Nu vorbi așa.O să te audă!'.Degetul ei arătător,lung și alb,îi sigila ființa.Până îi predica despre toate cele,culori-fiori,cântece-flori și alte minuni de prin basme cu prințese-anotimpuri,întreaga lui ființă pendula după degetul ei arătător,în timp ce acesta se legăna în aerul umed de martie.Cu un sărut furat acesta îi dirija ființa și o izbea de păsări și de flori,de copacii aflați în resurecție,de nori,de iarbă,de cer.El tăcea,în loc de buze avea o amprentă,a ei, a degetului infim;ira buzele arse,mușcate,bântuiau peisajul difuz și greoi. 'Fata asta,fata asta' îi spune gândul,'nici nu știe ce pecete mi-a pus;acum n-am decât să o ascult...' Și deoadata obrazul lui nebărbierit se lumină,ochii lui tulburați se umplură de căldură și fruntea i se netezi cu sprâncenele ei arcuite. Ea vorbea despre soare...'Iubesc soarele,îmi place să mă scalde,să mă înece!'...'Ei și tu!Soarele ăsta nu e decât un moșneag pervers care se holbează la voi dezbrăcate..Nici nu bănuiți ce vă face când dormiți!'...Și zâmbea..așa stângaci și caraghios,dar din toată ființa lui îmbrăcată în negru.S-a uitat o clipă curioasă la el,înfiptă cu picioarele lungi în noroi.I-a surâs cu un gest care l-a învaluit cu candoare.'Ești prostuț!' Și-a tecut brațul pe după al lui și l-a ghiontit autoritar.'Să mergem să vorbim cu vânzătorii de flori!Oamenii ăștia știu atâtea despre primăvară!'
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate