"Ultima oră", Tel Aviv
în vremuri de război învinge poezia !
B.M
Bianca Marcovici și G.Mosari premiați
Colaboratorii noștri Bianca Marcovici și G.Mosari au fost distinși recent cu premiile literare “B. Fundoianu”(Benjamin Fondane) pentru poezie și respectiv “ Mihail Sebastian” pentru proză, conferite de Asociația scriitorilor pentru îndelungata lor activitate încununată de succese.
Poeta Bianca Marcovici, deosebit de apreciată pentru volumele ei de versuri, a mai fost premiată în Israel și străinătate.
"Ultima oră", Tel Aviv, nr.3494, vineri 28 iulie, 2006



*

Farmecul "cireșelor amare"
dacă ai putea
ți-aș dărui
o scoică
și o pasăre colibri
care se zbate la fel
ca și inima mea
Pe Bianca Marcovici am cunoscut-o laTârgul internațional de carte din anul 1999, dar dintre nenumăratele ei cărți de versuri cea care-mi stă mereu în față, cu o chemare tulbure, care se cere mereu descifrată, este Cireșe amare, găsită pe rafturile standului Bărbulescu de la Leipzig în această primăvară. Recitind-o îi rețin propriile ei caracterizări:
Caii ei albi din poeme neîncăpătoare tind să deschidă oricui ochii largi pentru a pluti împreună cu autoarea pe o cheie muzicală neinventată, a lumii solare, spre oceanul înghețat de stări fictive, apt însă să ofere ceva din gingășia primului ghiocel.
Tulburătoarele oscilații ale acestui suflet blond, apar spre jumătatea vieții, după ce și-a părăsit vioara, ca o teamă de neîmplinire, căci o dragoste târzie, închipuită / e o pasăre mută în colivie !
Valențele ei spirituale și afective se aseamănă cu delicatele corzi ale unei harpe prea puțin solicitate în concertele moderne, deși tocmai ele pot exprima trăirile profunde prin potriviri de cuvinte abisale. Versurile ei te cheamă în lumea magică a contrafactualului, dincolo de raționalul din noi, lume în care am acumula în noi universul / strângând din dinți pentru a nu ne pierde / fără să ne cuprindem / în sărutul lăuntric.
Scriitura acestei poete care folosește cuvintele cu o
lejeritate dictată de un suflu al senzualității spiritualizate,țâșnit din matricea zero a fecundității / și fertilității și îndreptat spre câmpuri magneice. Ca și Gaudi, ea încearcă mereu să dărăme formele rigide visându-se în câlcăiul nopții cu arome de vin roșu, vulnerabilă într-o virtuală lume lipsită de canoane. Un psihanalist ar putea descifra în universul ei poetic neîmpliniri de inginer deturnat între noapte și zi…/ prin curbura spațiului, spre trăiri indescriptibile, cu gust amar, dar cu rotunjimi, arome și culori de cireasă. Imaginile ei poetice par un joc haotic de tușe coloristice similare picturii moderniste. Ca într-un tablou de Picasso, frânturi din simțirile ei plutesc mereu între imposibil și posibil / urcând scara ce nu duce nicăeri / mereu între clipe extatice / și moarte.
La vârsta nepriceperii în domeniul bifurcațiilor / de
tot felul, nici poeta, nici inginerul, nu se pot împăca cu nebuniile iresponsabile ale conjuncturalului socio-politic. De aceea poeziile care vizează dramele mediului par mai curând un țipăt de pasăre rănită, care-și continuă aspirația spre înălțimile pure ale sentimentelor neinfestate de virușii haosului.
Între amintirile adolescentine de pe apele Jijiei și
Ierusalimul dorit cu ardoare, poeta își trăiește destinul ca o pasăre dezarticulată, sfârtecată de truda sisifică a desprinderii de lumea împietrită.
Trăind la Haifa, Bianca Marcovici este prezentă peste tot, la Ierusalim ca și la Frankfurt, la Tel Aviv ca și la București, zbuciumul ei poetic fiind admirat și așteptat precum cireșele de mai.
16 mai 2003-05-16
prof. Alexandru Singer
apărut în revista bucureșteană :"RealitateaEvreiasca", mai-iunie 2003

EMISIUNEA « SCRIEÞI-NE, VÃ RASPUNDEM ! », din data de 27.08.2006

Buna seara, dragi telespectatori și bine v-am regăsit la o noua ediție a emisiunii "Scrieti-ne, vă raspundem!" Sunt Simona Mihailescu și… conform obiceiului săptămânal, vin în fața
dumneavoastră cu scrisorile si mesajele sosite pe adresa noastra,(…) TVR International.
Salutăm și săptămâna aceasta, primirea la redacție a publicațiilor romănești din străinătate. Din cotidianul israelian, in limba română "Ultima ora", aflam despre publicarea editiei bilingve a plachetei de versuri "Lumini diafane" semnată de Bianca Marcovici, care – conform caracterizării semnate de Carol Isac de la "Orient Expres", "dupa ce a debutat la Iași, consolidandu-și statutul de poetă la Haifa, Bianca Marcovici își construiește acum,
în poezie, trepte către un nou destin.(…) adresa de e-mail tvri@tvr.ro

27 august, 2006
pentru conf.
BM


Shana Tova, 5767!
Autor: Bianca MARCOVICI
email: bianca_m@netvision.net.il
Articol: Le troisième auteur, Bianca Marcovici, d’origine roumaine, vit en Israël.

\"În lectura empatică din Cuvântul înainte, Al.Mirodan crede că Bianca Marcovici e cuprinsă în cei 1% dintre poeți, care năzuiesc cu temei în \"destinul creației lor\",înălțând ,după cum spune un vers al poetei,\"castele de nisip\" care țin\". Acest amplu castel de nisip începe cu un motto,o epitomă,în fapt,în care e contrasă atît credința în puterea salvatoare a poeziei,oricît de fragilă ar fi ea printre lucrurile lumii,cât și condiția dramatică a vieții în mijlocul atentatelor.Poezia e ea însăși un stigmat unind condiția poetului cu acea a evreului ca eternă victimă. Dar din acest fond dramatic, in care moartea e iminentă iar suferința prescrisă, se ridică și credința în poezie,ca replică la traumă. Enunțul abrupt al condiției e suficient pentru a induce viziunii un pathos aparte,auster și direct:
\"Aici liniștea anunță explozia
următoare
iar repetițiile cu masca de gaze
pusă de Purim
nu se recomandă
nou-născuților!

Dar să mă întorc la poezie...
E ca o stea galbenă pretutindeni
Produce alergie
Dar eu o port ca scut.\"
Al.Cistelecan, Red.sef.adj . Revista \"Vatra\" Târgu Mureș
Egalement paru dans \"Viața Noastră\",Tel Aviv, 9 .09.02

(\"Dans la lecture empathique du Mot avant tout, Al. Mirodan pense que Bianca Marcovici s’inclut dans ce 1 % de poètes qui aspirent à ce thème dans \"le destin de leur création\" soulignant comme le dit un vers de la poétesse \"les châteaux de sable qui tiennent\". Ce vaste château de sable commence par un motto, ou épitome, où se trouve en fait la contre réaction autant que la foi dans la force salvatrice de la poésie aussi fragiles puisse-t-elle être dans les choses du monde, tout comme l’est également la dramatique condition de vivre au milieu des attentats.
Pourtant la poésie est elle-même un stigmate unissant la condition du poète à celle du juif en tant qu’éternelle victime. Mais sur ce fond dramatique, où la mort est imminence et la douleur à nouveau prescrite, se dresse également la foi en la poésie, comme réplique au traumatisme. Cet énoncé abrupt de la condition est suffisant pour qu’un pathos à part, austère et direct introduise ses vues:
\"Ici le silence annonce l’explosion
Suivante
Pourtant les répétitions avec les masques à gaz
Lors de Purim
Ne sont pas recommandées
Aux nouveaux-nés !

Mais la poésie revient en moi
Elle est comme une étoile jaune partout
Elle produit des allergies
Mais je la porte comme un bouclier” )


Sântem vii

Sântem martorii
sântem supraviețuitorii
Unui popor neiubit-

Nici un avion din lume
Nu a distrus drumul
Spre Auschwitz-
Nici un tren al morții
n-a fost impiedicat
să ajungă la destinație.

Cuptoarele i-au primit
cu brațele deschise
pe cei ce nu aveau decit o vină:
erau evrei…

Sântem vii
Sântem copiii lor
Cei care mai cântă Șalom

Sântem unicul popor din lume
care nu avem o bucurie întreagă,
pentru ca fiecare sărbătoare
ne aduce aminte de cei uciși
fără a lăsa urme de sînge-
arzând ca niște torțe


…și n-a fost pe timpul Inchiziției
ci,în secolul vitezei, al calculatoarelor,
al Echilibrului Uman,
atunci cînd le-au ars sufletele
care se aud mereu, ca un murmur
de glasuri chinuite-
din ce în ce mai tare,
din ce în ce mai tare!






© Bianca Marcovici
In \"Revolta sângelui\", pag 37,1992 ed.Minimum si ed.Cronica,Iași-\"Diploma Arcadia\"-Tel Aviv


Nous sommes vivants

Nous sommes les témoins
Nous sommes les rescapés
D’un peuple mal aimé

Aucun avion au monde
N’a détruit la route
Vers Auschwitz
Aucun train de la mort
N’a été empêché
D’arriver à destination

Les fours ont accueilli
À bras ouverts
Ceux dont le seul tort était d’avoir dit :

Nous sommes juifs
Nous sommes vivants
Nous sommes les enfants

De ceux qui chantaient encore \"Shalom\"* (*Paix)
Nous sommes le seul peuple au monde
Qui ne peut se réjouir complètement
Car à chaque fête revient
Le souvenir de ceux qui ont été fauchés
Sans laisser aucune trace de leur sang-
Car ils brûlaient comme des torches.

... Et ce n’était pas au temps de l’Inquisition
car c\'était au siècle de la vitesse, des ordinateurs
de l’Equilibre Humain
alors même qu’on brûlait leur esprit
l’on entend toujours, tel un murmure
leurs voix tourmentées –
de plus en plus fort,
de plus en plus fort !



Bianca Marcovici
(traduction : Nicole Pottier)



Bianca Marcovici : Une femme de courage, une femme de cœur, et une femme de caractère. Membre d’Agonia Roumanie, elle est née elle aussi en 1952, à Iasi, grande ville juive de Roumanie, capitale régionale de la Moldavie au rayonnement intellectuel indiscutable. Elle a émigré en Israël en 1991.
Auteur reconnu, couverte de prix et de récompenses littéraires dans les deux pays, elle est membre USR (Union des écrivains roumains), membre de l’Association des Ecrivains Israéliens de Langue Roumaine (qu’elle a présidée) et membre de l’association « Junimea » de Iasi. Elle est traduite en plusieurs langues : hébreu, anglais, allemand et français. Elle a publié de nombreux ouvrages, participe à de nombreuses revues et paraît dans de nombreuses anthologies. A signaler ses deux derniers ouvrages qui sont disponibles librement en téléchargement sur Agonia Roumanie :
« Aburi de femeie» Ed.Haifa, 2004:
« Putin blond cu mult farmec » Editura Hasefer, 2004 :
Biographie de Bianca Marcovici
Agonia, Angela Furtună