Sex, droguri, violență. Așa se poate defini, în linii mari, literatura de “succes” a douămiiștilor. Ca să faci “rating” literar n-ai nevoie de supereroi care să salveze lumea, nici de feți frumoși pe cai albi care s-o fericească pe tânăra domniță răpită de un zmeu viril, ci de un limbaj cât mai vulgar, de un subiect orgiastic și gata-i succesul. Și iată cum din sertarul devenit neîncăpător s-a revărsat peste pat ( de multe ori extraconjugal, că-i mai palpitant așa) literatura noii (de)generații. În acest încăpător pat se petrec evenimentele protagoniștilor. Se face sex cu “o bătrână octogenară și cretină”, se consumă droguri “a la Siam”, se mai pigmentează textul cu limbaj de borfaș, de băiat sau gagică de cartier, “ ce organa mea”, se fac inversiuni și cuplăraie la greu și așa mai departe, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti și nu s-ar putea vinde cartea. Nu e o noutate pentru nimeni că “turismul în frac” ( a se înțelege fracturismul) are cât mai mulți drumeți dornici de aventură, de afirmare, de călcare (culcare?!) în pământul bătătorit al literaturii, cu modul și comportamentul lor, original, cică, de a se exprima, de a-și etala impudic obsesiile, fanteziile, experimentele manuale sau “digitale”, făcute pe ascuns în baie, sau dimpotrivă, fățiș, ziua în amiaza mare, și cu o doză de satisfacție pe chip că-s priviți și /sau citiți de public. Tare mi-e teamă că toți acești traseiști ambulanți ce se prostituează lingvistic, se vor afunda iremediabil ( sau/și irefutabil?!) într-o fundătură și să nu mai iasă de acolo nici cu ariel ultra care scoate orice pată.
Eu unul sunt mai pudibond. Nu pot să fac exhibiționism cu…organele mele sau cu ale altora. Prefer să scriu naiv, cuminte, dulceag, telenovelistic chiar, decât să fiu un rebel fără cauză dar cu o mulțime de (d)efecte, refuzând s-o tot bag și s-o scot, cică poetic, cică metaforic.
Iar dacă asta înseamnă că-s un demodat, un om cu principii învechite, anchilozate, depășite, atunci accept eticheta asta, titulatura de filistin. Pentru că a nu fi la modă, în aceste vremuri, denotă eleganță, noblețe și o doză de naivitate soră cu prostia. Și dacă par un lup etic îmbrăcat în berbecuț tot e bine. Și mai bine să fiu etic în starea mea anostă decât pat(h)etic ( adică jalnic) în literatură.