În aceste zile temperatura a scăzut foarte mult și având în vedere că noi, românii, nu suntem obișnuiți cu temperaturi scăzute, se poate observa din numărul mare de morți și celor ce sunt internați prin spitale cu degerături, cât de dramatică e situația.
Singura problemă la noi, în acest moment este frigul - așa spun cei „de sus”, dar câți dintre cei ce ne conduc au fost pe străzi pentru a vedea adevăratele probleme? Nu cred că au ieșit din culcușurile lor pentru a-i vedea pe acești oropsiți ai sorții ce-și duc cu greu viața, cerșind pe la colțuri sau, mai nou prin magazine, datorită frigului.
Știam o bătrână care venea mereu la cerșit, îi știam și locurile pe unde stă, urmărind-o de foarte multe ori din umbră. Nu mă observa, dar i-am analizat toate gesturile pe care le făcea, cum voia să-ți pupe mâna atunci când îi dădeai ceva de mâncare sau un bănuț, chiar și acele momente când lacrimile îi acopereau obrajii ridați de atâtea greutăți.
În aceste zile nu am mai văzut-o. Nici nu mă așteptam să o mai zăresc la aceste temperaturi joase, dar… mare mi-a fost mirarea, când, la intrarea într-o farmacie am observat-o în holul de la intrare, tremurând ca o „vargă”.
M-am dus la ea și am întrebat-o: „mamaie, de ce nu mergi acasă, e tare frig, iar la vârsta dumitale nu e indicat să-ți probezi rezistența”.
S-a uitat la mine și cu aceleași lacrimi în ochi mi-a spus: „aș sta acasă maică, dar nu am nici bani de pâine, ce să fac acolo, să-mi aștept sfârșitul muritoare de foame? Prefer să mor de frig, decât de foame!”
Nu-mi venea a crede! O bătrână de peste șaptezeci de ani își cerșea hrana zilnică, la minus 15 grade. O bătrânică preferă să moară de frig, decât de foame, iar asta în pragul integrării noastre în Uniunea Europeană. Cum este posibil? Nu știu, dar este real!
Ionela van Rees- Zota