Nu pot locui în singurătatea asta a ta de femeie.
Vezi bine, s-au mărit chiriile și răspunsul pe care-l aștepți a fost îngropat fără preot.
Aerul nu mai doare!
Te-aș putea iubi, desigur, în cea mai cumplită absență.
Dar mă întreb atunci ce rost ar mai avea să punem între clasici poetul, să înfrigurăm sărbătorile și roțile de la mașina timpului, să le inversăm stânga cu dreapta, fața cu spatele, până în de dinspre
distanța aceea dintre lumină și nemișcare.
Sigur că te-aș putea iubi!
Despre frig nu știu mai nimic.
Deschide-i fereastra și lasă-l să intre:
ori el ori eu!
Nu putem respira păsări,
Aer e doar iubirea...