tac și respir încet după spasmele obositoare
și zac desfăcută pe patul cald cu gust de zor
în cădere pe orbita eliptică, fără scăpare
după apogeul încătușării non-sufletului gol.


zac cătușele pe masă sub lumina sângeriu-rece
și gândurile se zbat înghesuite în piept, anulate
în coborârea lentă a sunetului surd ce se strânge
după centrul imaginar al furtunilor sec suprimate.


fac un șnur cu șuvițele smulse sec din rădăcină
și îți spânzur cu ele, calm, remușcările sec-triste
în prăbușirea conștiinței mele, cu pete de rugină
după crimele asimetric asociate cu sânge pe batiste.