Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri și cam decorativ.
E vremea pentru puțină decadență! - își zise -
Dar Eva nu știa decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze și el
Gând nou:
Adam pe față, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiția creatoare și
Ieșită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se așeză gânditor, sprijinit de un măr,
Iși făcu planul și-l desfăcu,
Unul pe față, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine știe ce hazard
Mai aproape de sine cu o veșnicie:
Auzi - zise adresându-se șarpelui -
Rogu-te, am auzit că merele ar avea efecte terapeutice?