Caraus al Mortii aduce pe ucigasul lui Domn.
Calatoresc impreuna pe aripa vecina.
Lacrimi de ceara se scurg pe-un mormant
Si fum ocrotit gadila nara-mi.
Un glas farnait plange cantari omenirii
Dar nimeni n-asculta si-i moare ecoul.
Pe ultimul drum se duce El singur,
E drumul spre hau-nimicul etern.
Si Om ne ramane singur in lume.
E liber si face tot ce pofteste.
Pofteste prea multe... dar cate sunt bune?
Si-i merge pe urme fara sa stie,
Curand va ajunge unde e Domn.
Si-n mars de distractii mergem incet
Sarbatorim cu totii al nostru termen.
Nimeni nu-ntreaba, nimeni nu zice,
E pasul de turma demn doar de vite.
Vacarul e moprt, bestii ni-s garda
Si mergem, si mergem...
1.10.2004