poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-09 | |
Poem pentru Caspar Hauser
De mult tu ai plecat Din pivnița rece unde ți-ai trăit copilăria Te vizitau magi, Dar tu voiai să cunoști lumea Acum, nimeni nu știe unde ești Se spune că ai murit la margine de izvor Și că lebedele ți-au luat trupul Și l-au preschimbat în apă, Un bătrân zicea că te-a văzut Când ți-ai lăsat inima în mijlocul pădurii Lupi îți sorbeau blând Caldul sânge Era lumina atunci, Căci ți-ai desfăcut trupul Și trupul, lumină era Murmurau trist copacii Căci știau că ai să mori... Dar nimeni nu te-a plâns Nimeni nu te va plânge, Pentru ei nici nu ai existat Doar acea secundă, Acea secundă în care un om mărunt Trecu pe lângă ei, Doar atât, Apoi, au uitat cu desăvârșire De ce? De ce nu te-ai întors înapoi în pivniță, De ce a trebuit să te naști Să suferni neputința unei jumătăți de om? Credeai că vei fi mântuit astfel? O, nu, E o iluzie mântuirea, Iluzie e și păcatul, Căci șarpele acela, Dumnezeu a fost, Prescimbat în ceva ce nu există... Adio acum, Poate prin vis Îți voi vedea iar palida umbră, Poate prin vis, Îmi vei șopti secretul, Poate prin vis vom reuși, măcar acolo Să schimbăm sensul lumilor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate