“Despre realitate”

Nu privi nicicând în urmă
Nu trăi cu vremi trecute
Iar durerea de te curmă
Vinul n-o sa te ajute.

El te face ca să uiți
Grijile doar pe o vreme
Nu-ți dă voie să-ți asculți
Inimioara care geme.

Și în lume e un haos
Și se strică ca un măr
Știu ți-e sete de repaos
Și ți-e foame de adevăr.

Ești sătul de vorbe goale
De promisiuni deșarte
Ghinionu-ți stă în cale
Iar norocul stă deoparte.

Și domnește-n jur risipa
Tot ce faci e în zadar
Dă vei absolvi tu frispa
Dar lucravei ca zidar.

Nu spera la viață bună
În această țară moartă
Unde totul a gol sună
Unde valul lin te poartă.

Unde nimănui nu-i pasă
De a ta soartă viitor
Și doar pâinea de acasă
O mănânci cu gust și dor.

Unde tu nu ai putere
Și nu poți să schimbi ceva
Unde unica avere
Poate fi doar mintea ta.


Fă ca ea să îți dea roade
Să slujească fapte bune
Și doară atuncea poate
Totul altfel o să sune.

Dar vor curge râuri multe
Până în acest meleag
Somnul îți va fi mai dulce
Traiul îți va fi mai drag.

Dar nu sta ca să aștepți
Până vin acele zile
Pleacă nu sta fii isteț
Nu-ți trăi viața pe file.

Căci trăiești doară odată
I-a din viață tot ce poți
Din gunoi o să ne scoată
Doar ai noștri strănepoți.

Vor avea altă gândire
Alte viziuni concepții
Vor avea o altă fire
Vor opta în alte direcții.

Vor lupta cu vitejie
Pentru a lor libertate
Vor trăi în armonie
Într-un vis realitate.

Și noi am putea lupta
Contra cruzii nedreptăți
Și cred că pentru asta
Nu-i nevoie de profeți

Nu-i nevoie nici de arme
Nici de oaste să doboare
Nici de tunuri ca să sfarme
Nici de puști ca să omoare.

E nevoie de-o mulțime
Și să strige toți în cor
Că suntem sătui de pâine
Din făină de mohor.

Că trăim în sărăcie
Și în suflet ne e frig
Că trăim de-o veșnicie
Doar cu borta de covrig.