poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-01 | |
poate tocmai dincolo de pragul privirii tale
s-a ascuns iazul nostru cu greierii lui beți de văzduhuri clocotitoare purtând parfumul florilor noctambule împletit în ghirlande îți amintești? vâsleam în șoaptă printre nuferi reflectați în vise să nu tulbur cuvintele așternute pe buze în săruturi de fluturi îmi zâmbeai cu toate degetele rătăcite în bătăile mele de inimă părul îți înflorea în armonii de privighetoare și nu mai știam pe de rost tabla înmulțirii anotimpurilor pierdut în rotirea ochiurilor de stea reflectate în iubire aseară ascultam printre rânduri cu somnul pe gene lacrima lacului încrustat în semiprețiozitatea unei amintiri cu parfum de frunze presate într-o carte a nins peste răceala neîndoielnică a vârtejului de sunete de argint și dintr-o parte răsărea luna aceeași lună de acum un milion de ani poate și atunci am trăit-o fără a o putea chema pe nume când cuvintele nu erau nici măcar o pictură rupestră de ce taci? liniștea e plină de mătasea broaștei până și prințul a tăcut ațipit pe un colț de poveste de ce răspunsurile tăcute își rătăcesc întrebările și scorburile îmbibate cu ancore se întorc spre apus? uite licuriciul încă mai caută calea către lumină tocmai el nu nu sunt ironic pe mal doar vâslele mai foșnesc ruginiu am să visez că îți sărut tăcerea poate fi așa cum stăm îmbrățișați sinonim liniștii care ne desenează pe inimă pe aceeași inimă fibre de frunză în bătaia vântului și știi noaptea asta poate că nu se va termina niciodată poate că sărutul pe care îl împărtășim ca o minune ne va transplanta cu tot cu rădăcini într-un mâine care va fi azi pentru încă de șapte ori câte șapte lumi și planete și universuri tăcute visate ce ai în palmă? lacrima transparentă a clipei îți mângâie linia inimii și surâd ți-am mai spus oare că tăcerea ta încăpățânată în tandrețe face cât o mie de vieți arse în cuptorul nemișcării? noaptea aceea nu s-a sfârșit orologiul s-a oprit la 10 și fiecare secundă conturează aceeași oră mai sunt două bătăi de inimă pe care sa le sărutăm în tăcere rotunjire de miere
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate