semilună cerul sapă
fântânile norilor incertitudini de albastru
cu stele înserarea coboară palid micsandre
pe Calea Lactee întrebări întortocheate
alpin străduțe în pantă urcă trepte de piatră
liniștea la capătul zilei spinările munților
arcuite subtil spirale de vânt se cațără sur
pe umerii lemnului risipind trapezoidal
culori oxidate Carul Mare dă cu oiștea-ngard
petale cu flori albe Mâna Maicii Domnului
risipind parfumat aerul înțărcat de tăcere
mângâie fragil piciorul cocoșului de munte
argint țintuind pinteni în somn urme de roșu
din ce în ce mai pal pe obrazul mușcatelor
punctul conexiunii cu Dumnezeu noaptea
visează zorii în emisfera cerebrală așteptând
naștere fără dureri răsăritul