poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-16 | |
Le-am adunat pe toate langa mine
-si vant si ploi- Doar ca sa-ti spuna „bun ramas”, Sa numaram ce-a mai ramas Si sa-ne intoarcem in scoartele noastre. Suntem suflete de copaci, Saditi la marginea Universului. Ai uitat? Ne-am atins crengile si-impreun-am invatat sa ne aducem din cand in cand dragoste(jar)a la concret. Te strig acum. Mai stii sa imi raspunzi? Iti voi trimite o frunza Sa-mi scrii ceva pe ea..... Te voi striga mereu, Caci crengile nu-mi mai ajung la tine Nu-ti mai simt rasina... Unde te-ai ascuns? Doar suntem copaci Saditi la margine de Univers. Daca te-ofilesti, Imi voi intinde radacinile pana la tine si iti voi da toata dragoste(jar)a mea. Aici erai?Erai langa mine? Cand ni s-au unit scoartele? Cand ne-au inmugurit ramurile? Respiri bine? Le-am adunat pe toate langa mine -si vant si ploi- Dar nu mai e nevoie sa cad pentru tine, Caci tu acum traiesti in mine: Si suntem doua suflete-ntr-un copac Sadit la marginea Universului...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate