Intr-un Ã

Când toamna te sugrumă
Și frunzele sunt toate spumă
Iubito, romanță suntem împreună
Si visul nostru vorbele nu pot să-l spună
Că luna nu mai poate să apună,
Că viața ne poartă în cunună,
Că darabana ploii ne îndrumă,
Că nori din ceruri nu mai tună,
Că ne dor de primăvară, de minciună,
Că doar rațiunea e bătrână,
Că timpul ne jelește-n dulcea strună
Și moartea nu ne atinge în a noastră văgăună