Se cern tăcerile prin sită
Până ramâne sita goală,
Cuvintele - și ele mute,
Plutesc prea sus sa le ating,
Nu știu sa le mai fac sa cadă
De unde sunt, ca o zapadă,
Și chiar de-aș ști, ar fi zadarnic,
E prea lung drumul și e frig.
Să strig, sa plâng e în zadar
Că nu e cine sa m-audă
Credeam ca-i crudă galagia
Dar azi, tacerea-i și mai crudă.
E sita veche si zaludă
Se scurg cuvintele șoptite
Prin ochiurile ei rascoapte
Cernând tacerile grabite.