robii s-au trezit cu dimineața înghețată pe umeri, cu zorile supurând din clavicule prinse cu ață de gândurile stăpânilor
se țineau cu toții pe lângă ziduri primeniți de pietrele de purtat, altă inima în sternul fărămicios
lâncezi robii sorbeau din apa păcatelor, iar noaptea se lăsa dusă în pragul luminii
dintre noi toți închidea ochii doar cel mai tânăr,ale carui tăceri ne îmbulzeau spre ieșirea din turmă