poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-15 | |
El—profund ca o artera care irigă întreg universul observabil și…
Ea—superficială ca o venă care drenează uneori umorile lui metagalactice se plimbau cu pași siamezi, coagulați într-un cheag uman, prin parcul copacilor osoși, acoperiți de o umbrelă croită din mușchi diafragmatic— inspiratorul și…expiratorul profund al poeziilor lui atavice, atractori cu magnetism animal! Butoaiele obrajilor li se umpleau din când în când cu vinul sângelui, într-un proces fermentativ întreținut de o populație bacteriană de furii și timidități.. Părul ei, ordonat ca un parchet pe un planșeu șubred, se umfla la apă ondulându-i o dată cu el, palmele lui conștincios mulate pe toate formele ei…. Fiecare atingere a ei dădea drumul unui alt experimentat schior-fior în slalom uriaș, care îi ocolea așa de bine obstacolele din firele de păr de pe șira spinării, încât reușea să treacă linia de finish a feselor lui rușinoase în timp record… "Ai furat startul" striga el șoptit. “Cine să mă audă!? Singura regulă a ta este aceea de a încălca toate regulile mele. Treacă de la mine… Nu trag deloc ponoase din "compromisul" ăsta antiregulamentar… Excepțiile întăresc regulile amorului…”. Rebreanu n-a murit. Fiecare zuluf zburlit de pe capul ei era un copac renăscut numai ca să-i spânzure de ramuri condamnații intențiilor lui indecente! Ochii ei--două robinete de apă rece eliberau lent din strânsoarea lor picăturile lui de gânduri cu formă aerodinamică ideală, în chiuveta minții aproape înfundate de ciudă că nu a început încă programul de…apă caldă… Gândurile lui, marii atleți cerebrali, par epuizați de atâta împins în alaiul de țestoase ascunse în mâini și picioare, care-i urcă așa de încet în urma ochilor-iepuri pantele arhi-i cunoscute ale trupului ei… Îi luase destul timp până reușise într-un final să bage ața chipului ei prin gămăliile minuscule ale ochilor lui pretențioși. Avea de peticit niște găuri într-un afect orgolios, rămase de la ultima lui schismă erotică! Sărutul ei urma să alunece ca un surfer pe valul următoarei secunde, din spumele roșii ale unor buze excesiv de rujate! Îl supraestimase însă! Era un începător! S-a accidentat iremediabil pe drum! Și când te gândești de când îl aștepta pe plaja imaginației cu ușa buzelor ușor întredeschisă!…asta ca să nu dea de bănuit… Aerul se va rupe probabil în curând între buzele și dinții ei… în sunete semiarticulate tipice unei reprize de amor la oră de vârf… Mâna lui curioasă, profilul pentamamelar al unui uger aplatizat de vacă mutantă, va palpa panicat robinetele sânilor goi pentru a-și reface rezervele de lapte pierdute cândva, minte el, în potopul începuturilor! Albul virgin și angelic al dimineții îmi însă țârâie insistent de sub pernele gândurilor alungându-mi iar sălbăticia cailor înșeuați cu vise erotice.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate