ea
trecea cu dexteritate printre întâmplări
își mișca șoldurile fluent, își creștea nepăsarea ca pe-o pisică birmaneză
cu blana turcoise, lăsa smocuri de păr peste tot, știa să se joace molatic
cu batiste bine apretate, fluturate la geam
trăgea uneori după sine o sfoară de mătase legată de mijloc
gemea clopoțelul chinezesc de la capăt, strivit sub călcâi
ea
îl certa chicotind, îl ridica, îl potrivea în oglindă
în conturul lui de bărbat
își adâncea sânii în scobitura inimii lui
îi săruta în fugă cicatricea de sub bărbie și pleca unduindu-și mijlocul
oh, atât de fluent
ea
își înfășura zilele lui surâzând
ca pe-o eșarfă transparentă pe umeri, le mototolea apoi cu nonșalanță
le înțepa cu vârful pantofului ei mic de antilopă
și le împingea grăbită sub pat
ea
își împăturea elitrele clandestine, le-ascundea expertă sub pleoape
își întindea brațele moi către zborurile lui
strigându-l pe nume
îl încolăcea cu pletele-i susurătoare, privirea i-o culegea zală cu zală
se așeza apoi peste aripile lui ca o mare libelulă obosită
oh, ca o grațioasă felină
aflată în repaus
o vreme