Singura,
pe cararile tristetii,
pe taramul vietii.
Ajung intr-un loc,
rupt de viata, sinistru,
cruci peste tot,
pamantul e putred de foc.
E locul unde ei se odihnesc,
Ei, cei fara de viata,
Nu ma-nspaimanta,
nu ma-nfioara,
doar lacrimile…
incep a-mi cade pe fata.
Dar nu ma sperii
Tot ne vom intalni,
In acel loc,
Pe taramul mortii,
Al nefericiri, al tristetii.