De ceață-nghețată inundată e valea,
Din frunze cad picuri tăioși și subțiri
Abruptă spre vârfuri semețe mi-e calea
De plumb car în spate tăcute-amintiri.

Pătrund stropii umezi prin haine și piele
Sus, piscul de piatră-i în soare scăldat;
Apasă pe umeri memoriile grele
Dușmance sunt pasului meu avântat…

E frig și obscur – eu vreau sus, la lumină,
Forțez deci urcușul cu genunchii-ncordați
Cu timpul, și spatele-a-nvățat să susțină
Povara de ani ce se vor neuitați...