poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-08 | |
Copila privește,
undeva în zare, se privește pe sine, din palmele-i scăpată, adânc în miezul, pământ neliniștit, al statuii de lut, sarcofag al prezentului mut. ...Iar tu, tu, lentilă albastră, lentilă abisală, tu refaci al ei contur din urmele ce înca i se mai văd, în oglinda silueta de aer, amorfă și palidă, culcată, întinsă ca o Lolită, pe Domnul Orizont. O nimfă rebelă nălucă gazelă, înghițind deopotrivă soarele, cerul, și marea, rătăcind într-însele, ca o sămânță prin țărână, floarea-i și culoarea. Copila – esență de poveste, subțire – trunchi de șarpe fragilă – aripă de fluture neîncepută – albă fecioară, păpușă de pânză, cu chip de porțelan, tu m-ai sculptat, m-ai finisat zeiță, cu dalta-n muntele nou – prezent viitor, până-n ultimul detaliu al operei de amintire-n amănunt, cu mișcările-i în vânt, boarea unui fir violet, sărutat de mătase, zburat, în joc, prin toate clipele ce urmau să cadă pe-al tău, dulce, gând... De copil, de picătură de viață rătăcită de-al ei Never-land.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate