Dacă Dumnezeu
și-ar arunca un ochi întâmplător peste mine
și ar binevoi să înțeleagă pentru ce vreau sa-mi pun o fundă colorată zilelor
m-aș ridica din pat
i-aș strânge mâna
și l-aș întreba ca pe un prieten ticălos care m-a lăsat prea multă vreme la râncezeală
pe unde-a mai fost, cu cine-a mai umblat
și de ce nu mi-a auzit strigătele
sau, dacă tot i-am scris, de ce nu mi-a dat un replay
apoi i-aș spune să se întindă pe patul meu
să se uite în jur
să intre bine în pielea mea
și, pe nesimțite,
mi-aș pune o fundă colorată zilelor
fără ca Dumnezeu să simtă
că l-am prins în cursă
și-mi va fi prizonierul singurătății
pe veci.