În capul meu păștea un cal
(și-a devenit deja oval)
așa că de un timp încoace
mă simt un pic neanderthal.

Și mă visez dormind în grotă
pe blana roasă, de marmotă
cu sînge menstrual pictez
un zeu nătîng (pe teracotă).

Dar dintr-o dată din pereți
încep să fluiere săgeți
mai toate ațintesc spre mine
și spre alți nenăscuți poeți.

Iar de atunci fug iepurește
de zeul rău care țintește
în capul meu nițel oval

Și teamă mi-e că nimerește.